„Baptiștii și Marea Unire din 1918” de Vasile Bel și Daniel Stoica


La mulți ani, România!

Anul 2018 a fost unul special pentru poporul român, dat fiind faptul că s-au împlinit o sută de ani de la terminarea Primului Război Mondial (1914-1918) și realizarea unirii Regatului Român cu provinciile istorice. Atunci, Basarabia, Bucovina și Transilvania s-au unit cu Țara Mamă, cunoscută sub numele de Vechiul Regat.  Marea Adunare Națională de la 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia a fost una deosebită și pentru credincioșii baptiști. Aceștia au suferit și s-au bucurat alături de ceilalți români de greutățile și bucuriile prin care a trecut țara la acest început de secol XX.

Cu ocazia acestei importante sărbători, am prezentat și noi în emisiunea CARTEA E O VIAȚĂ o carte cu totul specială, Baptiștii și Marea Unire din 1918 – o lucrare bine documentată, prin care autorii, Vasile Bel și Daniel Stoica, demonstrează că baptiștii au fost în favoarea Marii Uniri, atât prin participarea unor reprezentanți la eveniment, cât și prin celebrarea Unirii, după anul 1918, în diverse comunități de credincioși.

Astăzi, când sărbătorim din nou Ziua Națională, este un prilej potrivit să vă readuc în atenție cartea Baptiștii și Marea Unire din 1918.

Documentele prezentate, fără a se fi intervenit asupra lor, sunt utile fiecărui baptist și fiecărei persoane care dorește să știe cine au fost baptiștii. Am aflat cu bucurie că frații noștri au fost familiști convinși, cetățeni harnici, răbdători, oameni loiali țării și loiali Domnului Isus Cristos, scrie pastorul Viorel Iuga, Președintele Uniunii Creștine Baptiste din România.

Chiar dacă au început în număr mic și dispersați, chiar dacă persecuția a fost puternică și de durată, liderii baptiștilor au făcut tot ce a ținut de ei să aibă loc unirea țării, unirea fraților și recunoașterea baptiștilor drept cult legal. Lecturarea materialului îl va ajuta pe fiecare cititor să privească trecutul cu mai mult respect și să trateze prezentul și libertățile religioase cu mult mai multă responsabilitate.

Menționăm că nu s-a făcut nicio intervenție în textul documentelor originale, tocmai pentru a oferi cititorilor noștri posibilitatea de a se bucura de farmecul special al graiului românesc al acelor timpuri, spun și autorii.

Înainte de a ajunge la detaliile despre participarea credincioșilor baptiști la Marea Unire, să aflăm câteva informații despre istoria lor în Țările Române.

Baptiștii sunt prezenți în Vechiul Regat încă de la mijlocul secolului al XIX-lea (1856), odată cu stabilirea unei familii de baptiști germani în București. Ulterior, prin acțiunea misionară a lui Karl Johann și Augusta Scharsmidt, beneficiind și de o oarecare libertate religioasă, comunitatea de credincioși s-a dezvoltat, astfel că, în anul 1865, prin faptul că magistratul orașului București acordă comunității baptiste germane dreptul de a ține registre de stare civilă, se consideră acest moment ca dată a recunoașterii de către autorități a bisericii baptiste germane din București, prima biserică baptistă din Vechiul Regat.

În Transilvania, Anton Novak, credincios baptist, a ajuns în primăvara anului 1871 la Salonta Mare, unde a găsit un grup de cercetători ai Bibliei. La 6 august 1875, Heinrich Mayer, predicator baptist, a botezat la Salonta Mare un grup de opt persoane, între care se regăsea și Mihai Cornea (Mihaly Kornya) care va fi unul dintre cei mai activi și eficienți predicatori în Transilvania, lucrând atât printre maghiari, cât și printre români. Ca urmare, anul 1875 este cel în care avem informații despre înființarea primei biserici baptiste în Transilvania. În anul 1912 avem și prima biserică baptistă română în Vechiul Regat, prin efortul pastorului Constantin Adorian, care va deveni și pastorul acesteia. Biserica baptistă, care la momentul respectiv se afla la marginea orașului, a ajuns să se situeze astăzi în centru, pe Șoseaua Nicolae Titulescu, la zece minute de Piața Victoriei.

La izbucnirea Primului Război Mondial în anul 1914, românii din Imperiul Austro-Ungar vor lupta în armata imperială. Printre ei au fost și baptiști, astfel că unii dintre soldați se vor converti la confesiunea baptistă și le vor spune și altora Vestea Bună pe care au aflat-o pe front. Astfel că, la terminarea războiului, vom avea în România Mare o serie de noi comunități baptiste.

Din păcate, baptiștii au fost întâmpinați cu ostilitate, iar cei împotrivitori au îmbrățișat multe zvonuri false despre ei, zvonuri a căror retorică mai are ecouri și astăzi, după cum veți remarca citind cartea Baptiștii și Marea Unire din 1918 de Vasile Bel și Daniel Stoica.

Deși era bine cunoscut că baptiștii nu sunt o denominațiune care refuză regimul militar obligatoriu al țărilor din care făceau parte, în cazul baptiștilor români s-a adus acuzația conform căreia aceștia nu erau patrioți și refuzau înrolarea în armată atunci când țara le-o cerea.

În schimb, se știe că baptiștii s-au mobilizat pe front ori de câte ori a fost nevoie și nu s-au ferit să stea în tranșee alături de ostași de alte religii sau culte. Ei aveau Biblia în buzunarul uniformei, citeau când aveau răgaz și împărtășeau Cuvântul Domnului și printre camarazii lor. Așa se face că de pe front mulți ostași s-au întors acasă pocăiți sau baptiști.

Un articol dintr-o revistă ce nu aparținea baptiștilor surprinde foarte bine acest aspect. Titlul articolului este „Să ne întărim legea și credința”. Sectarii aceștia cu un curaj mare aleargă și printre militari și gratuit le întind Biblia – merindea Domnului. Mulți ostași de-ai noștri poartă pe câmpul de luptă, lângă greutatea celor din proțap, și Biblia, ediția britică. (…) Firește că asta în lipsa de cărți de rugăciuni și respectiv a Bibliei noastre mult așteptate în ediție nouă – poporală.

La întoarcerea de pe front, toată lumea vorbea de Unire. Peste tot era o forfotă, o efervescență de nedescris și un entuziasm cum nu se mai pomenise până atunci. Bărbați, femei, tineri, întreaga obște se aduna în grupuri ca să vorbească despre ce se întâmplă: „lucruri mari, nevisate”. Femeile au făcut rost de material roșu, galben și albastru ca să coasă drapele cu care să meargă într-un glas la Alba Iulia.„Mergem să facem Unirea!” era glasul veteranilor de război, care nu aveau tihnă să se odihnească după participarea pe front și după experimentarea pe propria piele a ororilor războiului.

Nicolae Iorga spune că această euforie a fost trăită de toată suflarea satelor și orașelor: „La Oradea toată lumea, fără deosebire de națiune și de religie, întâmpină pe Români cu flori și cu strigăte de bucurie scoase în limba lor chiar.”

Avocatul Paul Bărbătei a fost un bun cunoscător al istoriei baptiștilor români, fiind și Secretar General al Uniunii între anii 1977-1985. Dânsul a lăsat posterității un articol bogat în informații despre participarea baptiștilor la Marea Unire, articol publicat în revista Farul creștin:

La marea sărbătoare a „Unirii celei mari”, cum au numit-o atunci participanții la Alba Iulia, la care au fost prezenți peste 100 000 de delegați, a luat parte și o delegație baptistă din județele Alba, Arad, Hunedoara, Sibiu și Caraș-Severin. Delegația baptistă se compunea din aproape 150 de frați, care s-au integrat în mulțimea venită să participe la marea sărbătoare.

Fratele Popovici Ioan, din comuna Petriș, județul Arad, era un apropiat al lui Ștefan Cicio Pop, lider al Partidului Național Român, unde era membru de frunte și fratele nostru. Acesta a mobilizat cât a putut frații și surorile din județele amintite și, la data de 30 noiembrie 1918, s-au adunat la Alba Iulia, în casa cetățeanului Roșca Avram, unde era și casa de rugăciune a localnicilor baptiști.

Aici au ținut o oră de rugăciune și un serviciu divin, unde fratele Ștefan Ignea a mulțumit lui Dumnezeu, care a ajutat neamul românesc să-și făurească visul milenar: acela de a se vedea toți românii într-o țară unită, care este a lor și în care jugul stăpânirilor străine a fost sfărâmat. S-au rugat pentru conducătorii țării și pentru reușita sărbătorii la care urmau să participe a doua zi. După serviciul divin, a urmat o agapă frățească în curtea casei fratelui Avram Roșca. A fost o bucurie de nedescris și de neuitat în seara acelei zile, așa cum au mărturisit bătrânii care au fost prezenți la această sărbătoare. Au cusut un frumos drapel tricolor pe care tinerii de atunci l-au purtat împreună cu o pancartă pe care era însemnat: „Grupul Baptist Român – Trăiască România Mare.” Coloana a pornit spre „Platoul Românilor”, unde a avut loc sărbătoarea propriu-zisă. La sfârșitul solemnității, participanții s-au îmbrățișat și au cântat cântarea de despărțire: „Iată stăm toți aici, dați mâinile”. Cu lacrimi în ochi, participanții s-au despărțit unii de alții.

Pe lângă faptul că baptiștii au fost prezenți la înfăptuirea Marii Uniri de la 1918, putem să amintim și câteva dintre evenimentele ulterioare prin care s-a prelungit în timp „atmosfera Unirii”. Un astfel de eveniment a avut loc la 1 Decembrie 1928, la 10 ani de la Marea Unire, la Biserica Baptistă Golgota din București.

Iată cum este descrisă această sărbătoare: S-a deschis cu un serviciu divin condus de fr. Drăgan, profesor la seminar, care citește textul de la Romani 13:1-5 și vorbește despre supunere din dragoste și supunere de frică. Arată datoria noastră să amintim în rugăciuni către Dumnezeu țara noastră, pe Regele nostru și Guvernatorii țării noastre. Urmează imnul regal intonat de corul Seminarului, dirijat de fratele Covaci, după care fr. Ciosescu rostește o cuvîntare despre importanța zilei de 1 Decembrie. Arată că pentru toți românii, ziua de 1 Decembrie trebuie să fie o zi scumpă și sfântă, pentru că în acea zi a anului 1918, națiunea română, adunată din toate părțile țărilor ungurene pe câmpia de la Alba Iulia, a spus în fața lumii întregi că ea nu mai vrea să fie roabă, ci de atunci înainte vrea să-și închege trupul său într-o singură țară liberă și independentă.”

La 27 februarie 1939, orașul Alba Iulia a îmbrăcat din nou haina de sărbătoare. Suflarea românească s-a întrunit cu zecile de mii, din toate colțurile Ardealului și județele aparținătoare să preamărească opera salvatoare a Majestății Sale, Regele Carol II, Constituția din 1938.

Iată telegrama pe care au expediat-o conducătorii baptiști din acea vreme, pentru Majestatea Sa, Regele Carol II: Românii aparținători Cultului Baptist, cetățeni loiali și devotați Majestății Voastre, luând parte alături de frații lor români de alte confesiuni la aniversarea Constituției, azi la 27 Februarie, anul mântuirii 1939, în Alba Iulia, prin reprezentanții lor din Transilvania și județele aparținătoare, depun omagiile lor la picioarele Tronului, rugând pe Atotputernicul Dumnezeu să Vă susțină mulți ani glorioși, cu deplină sănătate întru fericirea țării și a neamului românesc.

Aici, în cetatea unității naționale, declarăm solemn în fața lui Dumnezeu și a lumii întregi că, Constituția dată țării din înalta înțelepciune a Majestății Voastre este Evanghelia care ține unite pe vecie toate provinciile cu patria mamă și ocrotește pe toți fiii țării, fără deosebire de limbă sau religie. Să trăiți, Majestate!

Așadar, baptiștii au iubit Unirea, au fost prezenți la Alba Iulia, în data de 1 Decembrie 1918, și chiar ulterior au sărbătorit cu plăcută amintire Marea Unire oridecâteori s-a ivit prilejul, arată Vasile Bel și Daniel Stoica în volumul Baptiștii și Marea Unire din 1918.

Din păcate, deși acum așezați la casele lor și așteptându-se la o perioadă de pace și înflorire, baptiștii au trebuit să facă față unui nou val de persecuții. Au fost arestați, amendați, bătuți, le era interzis să cumpere terenuri sau imobile pentru construirea unor lăcașe de cult, le erau întrerupte adunările de rugăciune de către jandarmi sau, în anumite comunități, le erau interzise drepturi precum mersul la școala satului sau îngroparea în cimitirul satului.

Prigoana s-a dezlănțuit, însă bucuria a rămas. Constantin Adorian afirmă despre persecuție următoarele: Eu unul mă bucur că biserica noastră baptistă română din România a fost onorată să fie o martiră, să sufere pentru Evanghelie. Persecuțiile nu ne-au slăbit, ci ne-au întărit și suntem bucuroși a suferi și de aici înainte pentru marea operă de mântuire pe care Isus Cristos însuși a stropit-o cu sânge.

Misiunea noastră a fost, misiunea noastră este și misiunea noastră rămâne a vesti Evanghelia, a duce poporului nostru mântuirea; luptăm ca să salvăm pe concetățenii noștri de urgia ce va să fie peste tot omul nepocăit.

Sperăm că ați simțit și voi, împreună cu noi, bucuria care i-a însuflețit pe românii care au participat la Marea Unire și care au trăit acele zile glorioase și pline de lacrimi de bucurie, așa cum reiese din aceste câteva pasaje din cartea Baptiștii și Marea Unire din 1918 de Vasile Bel și Daniel Stoica. De asemenea, din informațiile și documentele pe care le veți găsi în carte, referitoare la persecuțiile împotriva baptiștilor și a altor culte creștine, vă veți da seama ce timpuri binecuvântate, pline de libertate, trăim încă. Ne rugăm și noi să fim mai mulțumitori cu toții pentru aceste vremuri, să le folosim din plin pentru a vesti Evanghelia semenilor noștri și să așteptăm cel mai emoționant și mai măreț eveniment al istoriei, revenirea în slavă a Domnului nostru Isus Hristos.

Vă dorim să vă bucurați în continuare de această zi de sărbătoare, și vă lăsăm și cu linkul către episodul emisiunii în format audio:

Autor: Irina Enache

Sunt absolventă a Facultăţii de Biotehnologii, din ianuarie 2015 lucrez într-o multinațională şi am fost voluntar la „Radio Vocea Evangheliei“ din 2011 până în 2020. Prima mea colaborare cu RVE a fost reprezentată chiar de primul episod al emisiunii „Cartea e o viaţă“. Pentru mine, emisiunea și blogul sunt modalitățile de a folosi una dintre pasiunile mele, lectura, în folosul altor cititori interesaţi. Autorii care m-au influențat cel mai mult și continuă să mă inspire sunt J.R.R. Tolkien și C.S. Lewis. În 2019 am absolvit un curs de consiliere creștină, lucru care s-a reflectat în genul de cărți pe care le-am citit și care mă pasionează. Am abordat de asemenea un subiect mai puțin discutat în mediul românesc, cel al bolilor psihice, privit dintr-o perspectivă creștină, iar rezultatele studiului meu le puteți găsi pe blogul https://intunericulnuvabirui.wordpress.com/. Mă puteți găsi și pe Goodreads pentru a vedea ce mai citesc: https://www.goodreads.com/user/show/51556502-yeranouhi

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s