Citate

Un strop de viaţă #79


Excesul de confort este letal. Dumnezeu ne face nenumărate promisiuni, dar să însemne oare aceste promisiuni că nu ni se va întâmpla niciun rău? Dimpotrivă! Însă omul nu poate să stea fără să facă nimic. Promisiunea lui Dumnezeu este că nimic nu te poate despărţi de dragostea Sa. Poate vei suferi. Poate vei fi rănit. Poate vei muri. Oricum, în cele din urmă, vom muri cu toţii. Isus le-a promis trei lucruri celor care Îl vor urma: că vor fi extrem de fericiţi, că nu se vor teme de nimic şi că vor avea întotdeauna necazuri. Problema este că cei mai mulţi dintre noi îşi închipuie că două din trei sunt suficiente.

John Ortberg, Când se încheie jocul, totul se întoarce în cutie

Un strop de viaţă #78


De ce nu te învaţă nimeni că timpul este o pocnitură din degete şi o clipeală a ochilor şi că nu trebuie să laşi niciun moment să treacă pe lângă tine fără să-l observi cu bucurie şi extaz, şi astfel să nu pierzi nici măcar un moment din curentul său iute şi ameţitor?

Vestea bună este, totuşi, că, în lumina veşniciei, fiecare zi pe care o trăim, fiecare faptă făcută cu dragoste, se transformă dintr-un bine potenţial într-un bine realizat şi nu se va pierde niciodată, ci va dăinui toată veşnicia.

Zilele trec încet, însă anii trec repede. Viaţa nu are buton de derulare înapoi.

John Ortberg, Când se încheie jocul, totul se întoarce în cutie

Un strop de viaţă #77


Ceea ce este deosebit de important atunci când Dumnezeu te cheamă să faci un lucru nu este dacă te simţi sau nu în stare să îl faci. Bineînţeles că nu te vei simţi, pentru că nu eşti în stare. Nici eu nu sunt. De aceea, Dumnezeu promite că va merge împreună cu noi. Ceea ce este important este decizia ta. Numai persoanele care răspund afirmativ la provocare, la solicitare şi risc sunt cu adevărat vii.

John Ortberg, Când se încheie jocul, totul se întoarce în cutie

Un strop de viaţă #76


Trăieşte fiecare zi ca şi cum Fiul Omului ar fi la uşă şi gândeşte-te la momentul plecării. Să umbli ca şi când la următorul pas ai trece pragul Cerului. Roagă-te. Sfinţii care înaintează în genunchi nu dau înapoi niciodată.

Jim Elliot în Umbra celui Atotputernic de Elisabeth Elliot

Un strop de viaţă #75


Oamenii trăiesc în timp, dar Duşmanul nostru i-a destinat veşniciei, prin urmare, eu cred că El vrea ca ei să se ocupe în special de două lucruri, de veşnicie şi de acel punct din timp pe care ei îl numesc Prezent, pentru că Prezentul este punctul în care timpul atinge eternitatea. În momentul prezent şi numai în el oamenii au o experienţă analogă experienţei pe care o are Duşmanul nostru despre realitate ca un tot: doar în el sunt oferite libertatea şi realitatea. Prin urmare, El ar vrea ca ei să fie continuu preocupaţi fie de veşnicie (ceea ce înseamnă că sunt preocupaţi de El), fie de Prezent – fie meditând la eterna lor unire sau separare de El, fie ascultând în alt fel vocile prezente ale conştiinţei, purtându-şi crucea prezentă, primind harul prezent, aducând mulţumiri pentru plăcerile prezente.

Sarcina noastră este Continuă lectura „Un strop de viaţă #75”