Un strop de viaţă #89


Biblia spune foarte clar asupra căror feluri de lucruri ar trebui să poposească gândurile şi conversaţiile noastre. Nu asupra josniciei, a nepoliteţii şi a obscenităţii, ci mai degrabă asupra lucrurilor care sunt „adevărate, nobile, drepte, curate, plăcute, vrednice de admirat“ (Filipeni 4:8). (Pare destul de evident că obrăznicia şi umorul fără perdea nu sunt pe această listă!)

Nu putem să căpătăm „gândurile lui Hristos“ când minţile noastre sunt pline de josnicia acestei culturi. 1 Corinteni 13:6 ne aminteşte că „Dragostea  nu se bucură de nedreptate, ci îşi găseşte bucuria în adevăr“. Şi Psalmul 12:8 ne avertizează: „Cei răi mişună peste tot, când ticăloşia este înălţată printre fiii oamenilor.“

În Efeseni 5:4, Pavel ne avertizează cu privire la pericolul de a tolera glumele proaste şi obscene în vieţile noastre: „De asemenea, gesturile neruşinate, vorbirea nesăbuită sau glumele murdare nu sunt potrivite, ci mai degrabă mulţumirile.“ Iar Isus ne spune că în ziua judecăţii, vom da socoteală pentru fiecare cuvânt nefolositor care ne va fi ieşit pe gură. (Matei 12:36)

Mulţi creştini sunt ispitiţi Continuă lectura „Un strop de viaţă #89”

Un strop de viaţă #88


Lucrurile bune, cît şi cele rele, după cum ştiţi, se molipsesc printr-un fel de infecţie. Dacă vreţi să vă încălziţi, trebuie să staţi aproape de foc; dacă vreţi să vă udaţi, trebuie să intraţi în apă. Dacă vreţi bucurie, putere, pace, viaţă veşnică, trebuie să vă apropiaţi sau să intraţi chiar în lucrul care le are. Ele nu sînt un premiu pe care Dumnezeu ar putea, dacă ar vrea, să-l dea oricui. Ele sînt un izvor de energie şi de frumuseţe, care izbucneşte chiar din centrul realităţii. Dacă eşti aproape de el, stropii lui te vor uda; dacă nu eşti aproape, vei rămîne uscat. Odată ce un om este unit cu Dumnezeu, cum ar putea să nu trăiască pentru totdeauna? Odată ce un om este separat de Dumnezeu, cum ar putea să nu se ofilească şi să nu moară?

C.S. Lewis, Creştinism, pur şi simplu

Un strop de viaţă #87


Tot ce va mai rămâne [la sfârşitul vieţii] este dragostea. Ceea ce a fost făcut din dragoste pentru Dumnezeu este veşnic. Fiecare fiinţă umană pe care o vezi este un purtător al veşniciei, deghizat cu ingeniozitate. Ceea ce vei putea duce cu tine este dragostea.

Obiectivul vieţii este să te îmbogăţeşti faţă de Dumnezeu.

John Ortberg, Când se încheie jocul, totul se întoarce în cutie

Un strop de viaţă #86


Voinţa omului este liberă, pentru că Dumnezeu este suveran. Un Dumnezeu care nu ar fi suveran nu ar putea acorda libertate morală creaturilor Sale. I-ar fi teamă să o facă. Noi toţi trebuie să alegem dacă vom asculta de Evanghelie sau dacă îi vom întoarce spatele cu necredinţă şi-i vom respinge autoritatea. Alegerea este a noastră, dar consecinţele ei au fost deja stabilite prin voia suverană a lui Dumnezeu şi, în cazul acesta, nu există drept de apel.

A.W. Tozer, Cunoaşterea Celui Preasfânt

Un strop de viaţă #85


Certitudinea că Dumnezeu este mereu aproape de noi, prezent în orice colţ al lumii Sale, mai aproape de noi decât chiar gândurile noastre, ar trebui să ne menţină mai tot timpul într-o stare de înaltă fericire morală. Dar nu tot timpul. Nu ar fi cinstit să promitem fiecărui credincios o stare de continuă jubilaţie şi ar fi nerealist să ne aşteptăm la aşa ceva. Însă certitudinea că nu suntem niciodată singuri potoleşte marea zbuciumată a vieţii noastre şi aduce pace sufletului nostru.

A.W. Tozer, Cunoaşterea Celui Preasfânt