Un strop de viață #262


Walter Wink spune că rugăciunea biblică e impertinentă, stăruitoare, neruşinată, necuviincioasă. Seamănă mai mult cu o târguială într-un bazar decât cu monologurile politicoase din biserică.

Moise nu a câştigat fiecare dispută cu Dumnezeu. De notat e faptul că nu a reuşit să-L convingă pe Dumnezeu să-i îngăduie să intre el însuşi în Ţara Făgăduinţei. Dar exemplul lui, la fel cu al lui Avraam, dovedeşte că Dumnezeu primeşte deschis disputa şi lupta, şi adesea cedează, mai ales când obiectul controversei are în vedere mila lui Dumnezeu. Chiar pe parcursul disputei propriu-zise, putem dobândi noi înşine calităţile lui Dumnezeu.

Philip Yancey, Rugăciunea. Are ea puterea de a schimba ceva?

Un strop de viaţă #261


Unii căutaţi averi şi bani. Eu vă zic, căutaţi-L pe Domnul! Astăzi, materialismul a pus cumva stăpânire pe fraţii noştri. Nu mai au timp! N-au timp să citească Biblia, n-au timp să se roage, n-au timp să stea de vorbă cu copiii lor. Eu cunosc probabil peste o mie de cântări şi mă uit la unii dintre copiii de azi şi la tineri şi chiar la unii păstori că nu ştiu cântările, măi frate. Ştiu câteva. Tata şi mama n-au fost bogaţi, au fost săraci. Tata n-a vrut să cumpere pământ în România pentru că a vrut să vie înapoi în America, dar Dumnezeu a vrut să ne crească în sărăcie, în greutăţi, în necazuri, pentru că ienupărul, care creşte pe vârf de munte, e soiul de lemn care e tare ca osul. Dumnezeu a vrut să ne crească în greutăţi şi în necazuri ca să ne poată folosi. Fiţi la îndemâna lui Dumnezeu!

Petru Popovici în Amintiri cu sfinţi vol.3 de Daniel Brânzei

Un strop de viață #260


Ca majoritatea dintre noi, Isus a apelat la rugăciune în momentele grele. Nu încape îndoială că s-a rugat intens, postind şi reflectând totodată la Scripturi în timpul ispitirii în pustie. S-a rugat cu glas tare când s-a apropiat întâlnirea cu moartea, cuvintele Lui exprimând toată tulburarea Lui lăuntrică: „Acum sufletul Meu este tulburat. Şi ce voi zice? Tată, izbăveşte-mă de ceasul acesta?… Dar tocmai pentru aceasta am venit până la ceasul acesta!“ Rugăciunile Lui din grădina Ghetsimani L-au împins până la limita rezistenţei şi, de trei ori, a căzut cu faţa la pământ, înfrânt. Isus a adus totul în rugăciune.

Pentru Isus, rugăciunea era ca o ancoră de salvare întrucât îi dădea şi călăuzirea şi energia de care avea nevoie pentru a cunoaşte şi a împlini voia Tatălui, adaugă autorul. Pentru a-şi menţine credinţa în lumea „reală“ din care venea, pentru a întreţine vie amintirea lumii eterne, Isus avea de trudit uneori o noapte întreagă sau se trezea în zorii zilei.

Deşi Isus nu a oferit dovezi metafizice ale eficacităţii rugăciunii, simplul fapt că s-a îndeletnicit cu ea îi consfinţeşte valoarea. „Cereţi, şi veţi căpăta“, a spus El cu toată sinceritatea, ca un reproş adresat tuturor celor care consideră cererea o formă primitivă de rugăciune.

Philip Yancey, Rugăciunea. Are ea puterea de a schimba ceva?

Un strop de viaţă #259


…în adunările de astăzi foarte mulţi stau ca simpli spectatori şi consumatori de spectacole! Ba uneori se mai transformă şi în critici, ca cei care-şi câştigă faima făcând asta prin ziare şi reviste. Puţini ştiu sau îşi dau seama că închinarea plăcută Domnului nu este aceea din „spectacolul exterior al liturghiei sau al procesiunilor şi corurilor din catedrale“, ci a rămas şi astăzi tot aceea făcută „în duh şi în adevăr, căci Dumnezeu este Duh, şi cine I se închină Lui trebuie să I se închine în duh şi în adevăr“. Dacă ne adunăm doar ca să ne cântăm unii altora şi ca să ne impresionăm unii pe ceilalţi, ca să ne căpătăm răsplata de la oameni, n-am făcut încă nimic duhovniceşte! N-am învăţat să ne cuplăm la reţea şi să „intrăm în emisie“ duhovniceşte!

Daniel Brânzei, Amintiri cu sfinţi vol.3

Un strop de viață #258


Pe lângă disproporţia dintre noi, relaţionarea cu Dumnezeu ne mai pune în faţă o provocare: invizibilitatea. Întâlnirile cu Dumnezeu pot fi marcate de extaz şi bucurie, sau de distanţare şi tăcere; dar, cu siguranţă, întotdeauna vor fi marcate de mister. Pentru a ajunge la o împăcare cu acest caracter imprevizibil, îmi spun mereu că orice relaţie de prietenie are părţile ei enigmatice, că toate relaţiile dezvăluie, iar alteori, dimpotrivă, ascund ceva.

Philip Yancey, Rugăciunea. Are ea puterea de a schimba ceva?