Aşa cum omul din afară nu este apt pentru a munci oricât de mult timp, decât dacă mănâncă, tot aşa este şi cu omul dinăuntru. Care este hrana pentru omul dinăuntru? Nu rugăciunea, ci Cuvântul lui Dumnezeu – nu simpla citire a Cuvântului lui Dumnezeu, aşa încât să treacă numai prin minţile noastre, aşa cum trece apa printr-o ţeavă. Nu, trebuie să ne gândim la ce citim, să cugetăm la acele lucruri şi să le aplicăm la inimile noastre.
George Müller, Autobiografia lui George Müller
Parabolele sunt sămânţa aruncată în lume de Isus. A nu le înţelege, a le înţelege pripit şi convenţional, a le abandona de îndată ce urgenţele imanente îţi distrag, invadator, atenţia, echivalează cu a încuraja extinderea deşertului, pe socoteala solului fecund. Cine nu reacţionează achizitiv la „aruncătura” plină de promisiuni a parabolelor este „aruncat în afară” de propria sa întunecare.
Andrei Pleșu, Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste
Activitatea principală de care trebuie să mă ocup în fiecare zi este să am părtăşie cu Domnul. Prima grijă nu este cât de mult L-aş putea sluji pe Domnul, ci cum ar putea fi hrănit omul meu dinlăuntru. Aş putea împărtăşi adevărul cu cei neconvertiţi; aş putea încerca să-i încurajez pe credincioşi, i-aş putea alina pe cei întristaţi; sau aş putea căuta în alte feluri să mă port ca un copil al lui Dumnezeu; totuşi, dacă nu mă bucur în Domnul şi nu sunt hrănit şi întărit zi de zi în omul meu dinlăuntru, lucrarea aceasta poate fi făcută într-un spirit greşit.
George Müller, Autobiografia lui George Müller
Ascultaţi dar ce înseamnă pilda semănătorului. Când un om aude Cuvântul privitor la Împărăţie şi nu-l înţelege, vine cel rău şi răpeşte ce a fost semănat în inima lui. Aceasta este sămânţa căzută lângă drum. Sămânţa căzută în locuri stâncoase este cel ce aude Cuvântul şi-l primeşte îndată cu bucurie, dar n-are rădăcină în el, ci ţine până la o vreme; şi, cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvântului, se leapădă îndată de el. Sămânţa căzută între spini este cel ce aude Cuvântul, dar îngrijorările veacului acestuia şi înşelăciunea bogăţiilor îneacă acest Cuvânt şi ajunge neroditor. Iar sămânţa căzută în pământ bun este cel ce aude Cuvântul şi-l înţelege; el aduce rod: un grăunte dă o sută, altul, şaizeci, altul, treizeci. (Matei 13:18)
Cel dintâi interpret al parabolelor hristice este Isus însuşi, care, după ce povesteşte istoria semănătorului, le propune ucenicilor un posibil mod de lectură, o incursiune rapidă, dar temeinică în problema receptivităţii: ce înseamnă „a intra” într-o parabolă şi, mai ales, cum poţi rata adevărul ei.
Andrei Pleșu, Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste
Vreau să-i încurajez pe toţi credincioşii să-şi facă obiceiul de a se scula devreme pentru a se întâlni cu Dumnezeu. Oricine petrece una, două sau trei ore în rugăciune şi meditaţie înainte de micul dejun, va descoperi curând efectul benefic pe care îl are trezitul devreme asupra omului de afară şi dinăuntru.
George Müller, Autobiografia lui George Müller
CARTEA E O VIAȚĂ 