Etichetă: viaţă

Pe drumul crucii #12


Pe drumul crucii (ziua 12) – Învie!

Ioan 11:32-42 (NTR):

Maria, când a ajuns unde era Isus și L-a văzut, a căzut la picioarele Lui și I-a zis: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu!“
Isus, când a văzut-o plângând, pe ea și pe iudeii care veniseră cu ea, s-a înfiorat în duh și s-a tulburat. A întrebat:
– Unde l-ați pus?
Ei I-au răspuns:
– Doamne, vino și vezi!
Isus a început să plângă.
Atunci iudeii au zis: „Iată cât de mult îl iubea!“ Însă unii dintre ei ziceau: „El, Care a deschis ochii orbului, nu putea face ca nici omul acesta să nu moară?“
Isus s-a înfiorat din nou în Sine și S-a dus la mormânt, care era o peșteră la intrarea căreia fusese pusă o piatră.
Isus a zis: „Dați la o parte piatra!“
Marta, sora celui mort, I-a zis:
– Doamne, deja miroase urât, căci este mort de patru zile!
Isus i-a zis:
– Nu ți-am spus că, dacă crezi, vei vedea slava lui Dumnezeu?
Au dat deci piatra la o parte. Isus Și-a ridicat ochii și a zis: „Tată, Îți mulțumesc că M-ai ascultat! Știam că întotdeauna Mă asculți, dar am spus aceasta din pricina mulțimii care stă împrejur, pentru ca ei să creadă că Tu M-ai trimis.“

Cugetă asupra Cuvântului.

Rugăciune: Tată, îţi mulţumim că ne-ai auzit. Îţi mulţumim că eşti un om al durerii, obişnuit cu suferinţa noastră. Tu plângi cu noi. Îţi mulţumim că şi noi putem crede şi vedea slava Ta. Tu radiezi de-a lungul zilelor noastre. Îţi mulţumim că, la fel ca israeliţii atunci când au fost eliberaţi din sclavia faraonului, ne-ai chemat şi pe noi şi ai spus, „Lasă-i să plece!” Eliberaţi de legătura păcatului! De lanţurile morţii! De blestemul mormântului! Îţi mulţumim că ieşim afară! Cu Tine, primele roade ale morţii! Da, chiar şi noi, cei care odată duhneam a păcat, şi noi! În numele celui care învie, care a înviat şi ne va învia şi pe noi, dând piatra la o parte.

Trăieşte Cuvântul: Astăzi mulţumeşte pentru eliberarea noastră. Vizitează mormântul unui credincios şi mulţumeşte-I lui Isus că ne-a chemat de la moarte. Scrie despre un păcat cu care te lupţi, înveleşte-l într-o bucată de material vechi şi îngroap-o. Bucură-te că eşti chemat afară la o viaţă nouă! Plantează o sămânţă astăzi, crede şi vezi slava Lui. Îl auzi cum cheamă o viaţă nouă?

Ann Voskamp

Pe drumul crucii #6


Pe drumul crucii (ziua 6) – Încrederea de a merge în Egipt

Matei 2:13-18 (NTR)

După ce au plecat ei, un înger al Domnului i s-a arătat în vis lui Iosif și i-a zis: „Scoală-te, ia Copilul și pe mama Lui și fugi în Egipt! Să rămâi acolo până când îți voi spune eu, căci Irod va căuta Copilul ca să-L omoare!“
Iosif s-a sculat, a luat Copilul și pe mama Lui și a plecat în timpul nopții în Egipt, unde a rămas până la moartea lui Irod, ca să se împlinească ceea ce a spus Domnul prin profetul care zice: „L-am chemat pe Fiul Meu din Egipt“.
Irod s-a înfuriat foarte tare când a văzut că a fost înșelat de magi și a trimis să fie uciși toți băieții care erau în Betleem și în toate împrejurimile lui, de la vârsta de doi ani în jos, potrivit cu perioada pe care o aflase de la magi. Atunci s-a împlinit ceea ce a fost spus prin profetul Ieremia, care zice: „Un țipăt a fost auzit în Rama, plânset și bocet mult: Rahela își plânge copiii și nu vrea să fie mângâiată, căci ei nu mai sunt“.
Cugetă asupra Cuvântului.
Rugăciune: Tată, ne minunăm de felul în care ai transformat Egiptul, locul în care pruncul Moise a plutit pe Nil ca să scape de sabia menită pentru toţi pruncii băieţi, ai folosit acelaşi ţinut ca locul în care sfântul Prunc Isus să găsească adăpost.
Prin mâna Ta, locurile morţii devin locuri ale vieţii.
Maria şi Iosif s-au încrezut în Tine să-i salvezi chiar şi prin Egipt. Ajută-ne să avem aceeşi credinţă stabilă, Tată. Când ne vom afla în locuri care altădată însemnau moartea, ne vom încrede că Tu vei aduce viaţă. Locuri precum Crucea.
Trăieşte Cuvântul: Astăzi, ai încredere că în locuri care par a fi locuri ale morţii, Dumnezeu vrea să aducă viaţă. Petrece timp astăzi cu cineva care te-a rănit. Arată-i dragostea lui Hristos. Ai încredere că Dumnezeu te va însoţi. Căută semnele unei noi vieţi.
Ann Voskamp

Un strop de viaţă #343


Tată iubitor, Tu ai luat iniţiativa să Te apropii de mine – deşi eu eram păcătos şi egoist – ca să mă aduci în Împărăţia Ta eternă, prin lucrarea Domnului Isus Hristos. Nu sunt capabil să sondez întreaga profunzime a dragostei Tale. Cu toate acestea, Tată, încerc să păstrez numai pentru mine bogăţiile harului Tău! Ridic ziduri de protecţie ca să ţin durerile afară şi binecuvântările înăuntru. Sunt ca o stridie care se închide în propria-i scoică, înspăimântată de ameninţările din afară. Dar Tu îmi cer să ies din carapacea mea şi să mă alătur Ţie în lucrarea dragostei Tale. Doamne, scoate-mă din carapacea mea, ca la rândul meu să mă pot apropia de o lume însingurată, descurajată şi chiar disperată. Mă rog în Numele Domnului Isus, amin.

Max Lucado, Îndrăzneşte să trăieşti

Un strop de viaţă #341


Doamne, ce şansă uimitoare ai dat vieţii mele – şansa de a schimba pentru Tine o lume cufundată în suferinţă şi disperare. Ajută-mă să văd nevoile pe care vrei Tu să le văd, să reacţionez într-un mod care Te onorează pe Tine şi să dăruiesc altora binecuvântare, slujindu-i cu bucurie prin diferitele manifestări practice ale dragostei Tale. Ajută-mă să fiu mâinile şi picioarele lui Isus, iar prin Duhul Tău dă-mi puterea şi înţelepciunea de care am nevoie pentru a împlini planul pe care mi l-ai încredinţat în generaţia mea. Mă rog în Numele Domnului Isus, amin.

Max Lucado, Îndrăzneşte să trăieşti

Un strop de viaţă #335


Dumnezeu, în Noul Testament, e Cel nerecunoscut, Străinul suprem, care vrea să vindece lumea de propria ei înstrăinare. Înainte de a promite oamenilor o înviere definitivă la sfârşitul timpului, El le cere să învie în viaţa de acum, adică să se comporte ca nişte oameni vii. Iar oamenii cu adevărat vii sunt cei care nu trec pe lângă Dumnezeu fără să-l recunoască. Oamenii veacului, adică ai momentului, se simt bine – şi legitimi – în postura de fiinţe cunoscătoare. Credinciosul e cineva care vrea, în plus, să fie o fiinţă re-cunoscătoare.

Andrei Pleşu, „Insensibilitatea cotidiană“ în Despre frumuseţea uitată a vieţii