Serioşi în lume ni se cere a fi în înţelesul de virtuoşi, cinstiţi, atenţi la durerile altora; dar nu mohorâţi şi nu executori nemiloşi ai regulamentelor trecătoarelor împărăţii şi efemerelor prefecturi de poliţie. Călugării sunt voioşi – de ochii lumii se abţin s-o arate în public, dar purtarea lor în arcană e alta -, acri sunt dracii şi funcţionarii – iar în cer, pun rămăşag, nu mai există decât zburdălnicie. Cum de-ar putea altfel, de vreme ce Mântuitorul ne spune limpede că acolo nu pătrunzi dacă nu eşti ca pruncii. Oare „serioşi“ sunt pruncii ori de o neastâmpărată veselie?
N.Steinhardt, Jurnalul fericirii
CARTEA E O VIAȚĂ 