Smerenia îi place lui Dumnezeu, oriunde se găsește ea, iar omul smerit Îl va avea drept ajutor și prieten pe Dumnezeu, întotdeauna. Numai cei smeriți sunt complet sănătoși la minte, căci eu sunt singurii care își văd clar propira dimensiune și propriile limitări. Egoiștii văd lucrurile neclar, disproporționat. Pe ei înșiși se văd mari, iar Dumnezeu este, prin urmare, mic. Aceasta e un fel de nebunie morală. Smerenia este o întoarcere la sănătatea mintală, precum i s-a întâmplat lui Nebucadnețar. Omul smerit evaluează totul corect și acesta îl face o persoană înțeleaptă și un filozof.
A.W. Tozer, Lumea: teren de joacă sau câmp de luptă

