„Rugăciunea“ de Philip Yancey – Partea a treia


În partea a treia a cărţii Rugăciunea de Philip Yancey, intitulată Limbajul rugăciunii, autorul ne mărturiseşte ce a învăţat acesta despre rugăciune citind cartea Psalmilor:

9780340909096Rezolvă animozitatea faţă de duşmani nu bârfindu-i, ci spunându-i lui Dumnezeu de nedreptatea pe care ţi-au făcut-o şi cerându-I Lui să regleze conturile.

E corect să ne exprimăm nerăbdarea înaintea lui Dumnezeu, cerându-i să grăbească răspunsul la rugăciune – şi chiar să explicăm interesul pe care Îl are chiar Dumnezeu în obţinerea rezultatelor dorite.

Uneori rugăciunea presupune să vorbim cu noi înşine („Nu te agita… Ai încredere în Domnul… Stai liniştit.“), rostind cu voce tare sfaturi înţelepte, dar pe care ne este greu să le punem în practică.

Concentrează-te nu atât asupra vieţii nedrepte şi a problemelor, cât asupra reuşitelor ei. Fă o trecere în revistă a lucrurilor bune din trecut, iar când te cuprinde întunericul, nu uita ce-ai învăţat când totul era luminos.

Proiectează-te în viitor ca o persoană schimbată. Psihologii care studiază comportamentele numesc acesta principiul „poartă-te ca şi cum“, adică să încerci să te comporţi acum aşa cum ţi-ai dori să o faci.

Un alt lucru pe care l-a învăţat Philip Yancey a fost că sentimentul de nevrednicie nu mă poate împiedica să mă rog; mai degrabă, îmi serveşte ca o bază de plecare. Dacă nu ne-am simţi nevrednici, de ce am mai apela, din capul locului, la Dumnezeu? Nevrednicia stabileşte regulile de bază, fixând aliniamentul corespunzător dintre fiinţele umane decăzute şi un Dumnezeu perfect. Consider acum că se poate vorbi de o motivaţie pentru rugăciune, nu de un impediment în calea acesteia, consideră autorul.

Şi nu în ultimul rând, gândeşte-te la Dumnezeul căruia îi vorbeşti, nu la cei care s-ar putea să te audă!

Partea a patra a cărţii Rugăciunea de Philip Yancey tratează câteva dintre dilemele cu privire la rugăciune: care sunt condiţiile pentru răspunsul la rugăciune, de ce nu răspunde Dumnezeu la unele rugăciuni şi rolul nostru în împlinirea lor.

Dumnezeu spune răspicat că, pe lângă starea noastră spirituală, şi preocuparea noastră pentru binele semenilor (sau lipsa ei) – pentru săraci, orfani şi văduve – are legătură directă cu felul în care sunt primite rugăciunile noastre, ne atrage atenţia Philip Yancey.

Felul în care mă port cu creaţia lui Dumnezeu, cu copiii lui Dumnezeu, va determina în parte felul în care îmi primeşte El rugăciunile şi închinarea. Rugăciunea presupune mai mult decât faptul că-mi plec capul de câteva ori pe zi; ea pătrunde în toate aspectele vieţii mele şi vice versa.

Philip Yancey ne îndeamnă să ne gândim serios la ce s-ar întâmpla dacă Dumnezeu ar răspunde la fiecare rugăciune?

Şi iată care este răspunsul său: Dacă ar răspunde la absolut orice rugăciune, Dumnezeu, practic, ar abdica şi ne-ar încredinţa nouă guvernarea lumii. Istoria arată cum am gestionat puterea limitată care ni s-a dat; am declanşat războaie, am săvârşit genociduri, am poluat apa şi aerul, am distrus pădurile, am instaurat sisteme politice nedrepte, am concentrat bogăţia în buzunarele câtorva ce trăiesc în opulenţă, lăsându-i pe ceilalţi să se zbată în sărăcie lucie. Ce-ar fi dacă Dumnezeu ne-ar da acces automat la puterea supranaturală? Ce alt dezastru am mai declanşa?

Asigurarea că rugăciunile primesc răspuns, deşi extraordinară în sine, e însoţită de condiţii. Rămân în Hristos? Sunt rugăciunile mele în conformitate cu voia Lui? Ascult de poruncile Lui? Toate acestea subliniază relaţia, tovărăşia mea cu Dumnezeu. Cu cât îl cunosc mai bine pe Dumnezeu, cu atât mai bine cunosc voia Lui, şi cu atât mai mult rugăciunile mele se vor alinia la această voie.

În plus mai trebuie să mai luăm în considerare un lucru. Ronald Rolheiser: „Teistul crede într-un Dumnezeu din ceruri, în vreme ce creştinul crede într-un Dumnezeu din ceruri, dar care se află fizic şi pe pământ, locuind în fiinţe omeneşti… Dumnezeu e încă prezent, tot atât de fizic şi de real azi pe cât a fost când era întrupat în Cristos, personajul istoric. Dumnezeu încă mai are un înveliş, un înveliş uman, şi umblă în carne şi oase pe acest pământ întocmai cum umbla şi Isus.“

Aşadar a te ruga: „Doamne, ajut-o pe vecina mea să facă faţă problemelor financiare pe care le are“ sau „Doamne, fă ceva pentru cei fără adăpost din oraş“ înseamnă a aborda lucrurile din perspectiva unui teist, nu a unui creştin. Dumnezeu a ales să-şi exprime dragostea şi harul în lume prin aceia care Îl reprezintă pe Cristos.

Noi suntem chemaţi să extindem orbita lui Dumnezeu dincolo de prieteni şi familie şi cunoscuţi, dincolo de proprietate şi justiţie, până la duşmanii noştri. Facem aşa pentru că dragostea lui Dumnezeu deja s-a extins până acolo: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac“, s-a rugat Isus pentru cei care Îl ucideau.

Gândeşte-te că poţi fi chiar tu răspunsul la rugăciunea pe care o faci! ne atrage Philip Yancey atenţia în finalul cărţii sale, Rugăciunea.

Iată că sunt multe lucruri de spus despre rugăciune, dar important este să nu rămânem doar la acest stadiu, al discuţiei despre rugăciune, ci să şi trecem la fapte, să ne rugăm efectiv. Pentru mine, exemplul lui Isus Hristos este ceea ce mă face să am încredere să perseverez în rugăciune, chiar dacă nu voi primi întotdeauna răspuns, acceptând în acelaşi timp că Dumnezeu are perspectiva de ansamblu asupra vieţii mele.

Eu vă recomand cartea din toată inima pentru că eu cred că acoperă mare parte din ceea ce se poate spune despre rugăciune şi este scrisă cu multă sinceritate şi căldură. M-am simţit impulsionată să mă rog mai mult şi mai autentic, nu aşa cum cred că ar trebui să sune un tipar de rugăciune, ci sincer, ca să pot intra în acest „parteneriat” pe care îl doreşte Dumnezeu şi despre care vorbeşte Philip Yancey.

Sperăm că v-am convins împreună cu Philip Yancey că merită să vă rugaţi şi să citiţi cartea Rugăciunea pentru şi mai multe încurajări, experienţe de viaţă şi modele de rugăciune. Puteți citi mai multe despre această carte aici și aici.

Autor: Irina Enache

Sunt absolventă a Facultăţii de Biotehnologii, din ianuarie 2015 lucrez într-o multinațională şi am fost voluntar la „Radio Vocea Evangheliei“ din 2011 până în 2020. Prima mea colaborare cu RVE a fost reprezentată chiar de primul episod al emisiunii „Cartea e o viaţă“. Pentru mine, emisiunea și blogul sunt modalitățile de a folosi una dintre pasiunile mele, lectura, în folosul altor cititori interesaţi. Autorii care m-au influențat cel mai mult și continuă să mă inspire sunt J.R.R. Tolkien și C.S. Lewis. În 2019 am absolvit un curs de consiliere creștină, lucru care s-a reflectat în genul de cărți pe care le-am citit și care mă pasionează. Am abordat de asemenea un subiect mai puțin discutat în mediul românesc, cel al bolilor psihice, privit dintr-o perspectivă creștină, iar rezultatele studiului meu le puteți găsi pe blogul https://intunericulnuvabirui.wordpress.com/. Mă puteți găsi și pe Goodreads pentru a vedea ce mai citesc: https://www.goodreads.com/user/show/51556502-yeranouhi

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s