relatarea nașterii Mântuitorului

Un strop de viață #394

„Şi deodată, împreună cu îngerul s-a unit o mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând: „Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui” (Luca 2:13-14)

Pace pentru cine? Există o notă sumbră în lauda pe care o aduc îngerii. Pace pe pământ între oamenii plăcuți Lui. Fără credință este cu neputință să fim plăcuți lui Dumnezeu. Așadar, Crăciunul nu aduce pace tuturor.

Şi judecata aceasta, spunea Isus, stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele.(Ioan 3:19). Sau, cum a spus bătrânul Simeon când L-a văzut pe pruncul Isus, „Iată, Copilul acesta este rânduit spre prăbuşirea şi ridicarea multora în Israel, şi să fie un semn, care va stârni împotrivire.” (Luca 2:34). O, cât de mulți sunt aceia care privesc la o zi sumbră și rece de Crăciun și nu văd mai mult de atât.

„A venit la ai Săi, și ai Săi nu L-au primit..” Doar ucenicilor Săi le-a spus Isus „Vă las pace, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau aşa cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte!”

Oamenii care se bucură de pacea lui Dumnezeu care întrece orice pricepere sunt cei care își fac cunoscute cererile și rugăciunile lor înaintea Domnului.

Cheia care descuie cufărul păcii lui Dumnezeu este credința în promisiunile lui Dumnezeu. Așa că Pavel se roagă: „Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria şi pacea pe care o dă credinţa”. Iar când credem promisiunile lui Dumnezeu și avem bucurie și pace, atunci Dumnezeu este glorificat.

Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte și pace pe pământ între oamenii plăcuți Lui – oamenii care cred.

Un strop de viață #393

„În vremea aceea a ieșit o poruncă de la Cezar August să se înscrie toată lumea. Înscrierea aceasta s-a făcut întâia dată pe când era dregător în Siria Quirinius. Toți se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea lui. Iosif s-a suit și el din Galileea, din cetatea Nazaret, ca să se ducă în Iudeea, în cetatea lui David, numită Betleem – pentru că era din casa și din seminția lui David – să se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată”. (Luca 2:1-5)

Te-ai simțit vreodată, la fel ca mine, mic și neînsemnat într-o lume cu șapte miliarde de oameni, în care toate știrile vorbesc despre mari mișcări politice, economice și sociale și despre oameni cu mare putere și prestigiu? Nu lăsa acest lucru să te descurajeze. Înțelegem din Scriptură că toate forțele politice și toate complexele industriale gigant sunt, fără să știe, coordonate de Dumnezeu, nu de dragul lor, ci de dragul oamenilor mici ai lui Dumnezeu – oameni ca Maria și Iosif care trebuiau aduși de la Nazaret la Betleem. Dumnezeu mânuiește un imperiu pentru a-Și binecuvânta copiii. Nu prosperitatea noastră caută El, ci sfințirea noastră.

El este Dumnezeul mare al oamenilor mici și avem un mare motiv de bucurie în faptul că, fără să știe, toți regii și președinții și cancelarii lumii urmează decretele suverane ale Tatălui nostru din ceruri, pentru ca noi, copiii, să devenim asemenea chipului Fiului Său, Isus Hristos.

Un strop de viață #392

„Sufletul meu măreste pe Domnul și mi se bucură duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu, pentru că a privit spre starea smerită a roabei Sale. Căci iată că de acum încolo, toate neamurile îmi vor zice fericită, pentru că Cel Atotputernic a făcut lucruri mari pentru mine. Numele Lui este sfânt, și îndurarea Lui se întinde din neam în neam peste cei ce se tem de El. El a arătat putere cu brațul Lui; a risipit gândurile pe care le aveau cei mândri în inima lor. A răsturnat pe cei puternici de pe scaunele lor de domnie, și a înălțat pe cei smeriți. Pe cei flămânzi i-a săturat de bunătăți, și pe cei bogați i-a scos afară cu mâinile goale. A venit în ajutorul robului său Israel, căci Și-a adus aminte de îndurarea Sa – cum făgăduise părinților noștri – față de Avraam și sămânța lui în veac.” (Luca 1:46-55)

Maria înțelege clar un lucru remarcabil despre Dumnezeu: El este pe cale să schimbe cursul întregii istorii a umanității. Cele mai importante trei decenii din toate timpurile sunt pe care să înceapă. Și unde este Dumnezeu? Pe El Îl preocupă două femei necunoscute și smerite – una în vârstă și stearpă (Elisabeta) și una tânără și fecioară (Maria). Iar Maria este atât de mișcată de această viziune despre Dumnezeu, Cel care îi iubește pe cei umili, încât izbucnește într-un cântec.

Maria și Elisabeta sunt minunatele eroine ale relatării lui Luca. Lucrul care îl impresionează cel mai mult, se pare, și lucrul cu care vrea să-l impresioneze pe Teofil, nobilul său cititor, este smerenia și bucuria Elisabetei și a Mariei.

Elisabeta spune: „Cum mi-a fost dat mie să vină la mine maica Domnului meu?” (Luca 1:43). Maria spune : ”Domnul a privit spre starea smerită a roabei Sale”.(Luca 1:48)

Singurii oameni a căror suflete pot cu adevărat glorifica pe Domnul sunt cei ca Elisabeta și Maria – oameni care recunosc starea lor smerită și sunt copleșiți de bunăvoința unui Dumnezeu măreț.

John Piper, Good News of Great Joy

Un strop de viață #386

„Când a auzit împăratul Irod acest lucru, s-a tulburat mult; şi tot Ierusalimul s-a tulburat împreună cu el”. (Matei 2:3)

Isus îi tulbură pe cei care nu doresc să I se închine şi aduce împotrivire față de cei care doresc să I se închine. Probabil nu aceasta este ideea principală în evanghelia după Matei, dar nu poate fi pierdută din vedere pe măsură ce povestirea continuă.

În această povestire, sunt două feluri de oameni care nu doresc să i se închine lui Isus, Mesia.

Primii sunt cei care nu fac nimic legat de Isus. El nu există în viaţa lor. Acest grup este reprezentat de preoţii cei mai de seamă şi cărturari. Versetul 4: „A adunat pe toţi preoţii cei mai de seamă şi pe cărturarii norodului, şi a căutat să afle de la ei unde trebuia să se nască Hristosul” Şi ei i-au spus: şi-au făcut treaba, ca de obicei. Tăcerea şi inactivitatea liderilor este copleşitoare având în vedere măreţia a ceea ce urma să se întâmple.

Celălalt grup de oameni care nu vrea să I se închine lui Isus este acela care se simte ameninţat de El. Acesta este Irod din povestirea noastră. Lui îi este foarte teamă. Atât de tare încât unelteşte, înşeală şi comite genocid doar ca să scape de Isus.

Şi în zilele noastre avem aceleaşi tipuri de opoziţii faţă de Isus şi închinătorii Săi: indiferenţa şi duşmănia. Te afli în unul din cele două grupuri?

Fie ca de acest Crăciun, să Îl iei în considerare pe Mesia şi să te gândeşti ce înseamnă să I te închini Lui.

John Piper, Good News of Great Joy