Putem alege calea cea grea a confruntării cu problema, făcând schimbările necesare pentru a o rezolva, ca apoi să ne bucurăm de calea cea uşoară a funcţionării corecte. Sau putem alege alea uşoară a amânării rezolvării problemei, dar pe cât suntem de siguri că soarele va răsări mâine dimineaţă, tot atât de sigur este că ceea ce va urma nu va fi uşor şi va dura mai mult decât dacă am fi ales calea cea grea de la bun început.
Dr. Henry Cloud, citat în Elisabeth Mittelstädt, Viaţa în pantofii mei
Psalmul 118:1-9
Prin har, astăzi voi posti de la teamă, pentru că toată teama este o înşelăciune şi nu există niciun loc pe pământul acesta unde Dumnezeu nu poate ajunge. Astăzi mă voi agăţa de 4 cuvinte: Dumnezeu. este. cu. noi. Toate problemele vremurilor grele sunt rezolvate în prezenţa Lui. Ne pocăim de faptul că vrem ca pericolul să treacă în loc să ne rugăm ca teama să fugă.
Ann Voskamp, A Lent to Repent and Refresh 29
Dumnezeu întotdeauna vede şi El va purta de grijă.
Asta este tot ce contează: Dumnezeu întotdeauna vede şi întotdeauna se va îngriji de tot.
S-ar putea ca picioarele tale să fie obosite, s-ar putea ca inima ta să fie împovărată şi s-ar putea să ai multe întrebări, dar, indiferent de problema cu care te confrunţi, ea poartă numele Muntele Moria: Domnul îşi va face apariţia. El îţi va purta de grijă. Domnul va interveni. […]
Prins în febra Adventului s-ar putea să nici nu ştii cum să spui cu voce tare: Credeam că va fi mai uşor. Însă Dumnezeul tău se apropie de tine şi-ţi spune: Eu te voi ajuta. S-ar putea să nici nu ştii cum să spui: Credeam că va fi altfel. Însă Dumnezeul tău se apropie de tine şi-ţi spune: Eu îţi voi da harul de care ai nevoie. S-ar putea să nici nu ştii cum să zici: Credeam că va fi… mai mult. Însă Dumnezeul tău te atinge şi-ţi spune: Eu voi fi cu tine.
Ann Voskamp, Cel mai mare dar
…în creştinism cerul se coboară şi Cristos vine în lumea aceasta să fie alături de noi, să sufere împreună cu noi. Avem parte de favorul divin doar pentru că Cristos simte durerea.
Cristos vine ca o arcă, ca un jgheab peste ape. Citim ştirile şi ne întrebăm: Dacă ar exista un Dumnezeu căruia Îi pasă cu adevărat de noi, El s-ar uita la lumea aceasta şi inima Lui S-ar frânge.
Dumnezeu Se uită însă la Cruce şi spune: Inima Mea s-a frânt.
Pe acea Cruce, soldaţii I-au străpuns coasta cu o suliţă şi I-au atins inima, plină de durere, şi din inima Lui frântă au ţâşnit apă şi sânge, un şuvoi al dragostei.
Inima lui Dumnezeu se frânge. Se frânge în două ca să ne permită să intrăm în arca dragostei Sale.
Fiecare potop de stres este o invitaţie de a urca în arca Mântuitorului nostru.
Fiecare potop de probleme reface topografia sufletelor noastre – făcându-ne mai buni sau mai înverşunaţi.
Fiecare problemă este un potop, şi noi putem fie să ne ridicăm, fie să ne afundăm. Dar faptul că suntem în arca lui Cristos ne permite întotdeauna să ne ridicăm.
Harul are şi el şuvoaiele sale…
Harul coboară la noi pentru ca noi să ne putem ridica.
Ann Voskamp, Cel mai mare dar
CARTEA E O VIAȚĂ 