„Şi deodată, împreună cu îngerul s-a unit o mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând: „Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui” (Luca 2:13-14)
Pace pentru cine? Există o notă sumbră în lauda pe care o aduc îngerii. Pace pe pământ între oamenii plăcuți Lui. Fără credință este cu neputință să fim plăcuți lui Dumnezeu. Așadar, Crăciunul nu aduce pace tuturor.
Şi judecata aceasta, spunea Isus, stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele.(Ioan 3:19). Sau, cum a spus bătrânul Simeon când L-a văzut pe pruncul Isus, „Iată, Copilul acesta este rânduit spre prăbuşirea şi ridicarea multora în Israel, şi să fie un semn, care va stârni împotrivire.” (Luca 2:34). O, cât de mulți sunt aceia care privesc la o zi sumbră și rece de Crăciun și nu văd mai mult de atât.
„A venit la ai Săi, și ai Săi nu L-au primit..” Doar ucenicilor Săi le-a spus Isus „Vă las pace, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau aşa cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte!”
Oamenii care se bucură de pacea lui Dumnezeu care întrece orice pricepere sunt cei care își fac cunoscute cererile și rugăciunile lor înaintea Domnului.
Cheia care descuie cufărul păcii lui Dumnezeu este credința în promisiunile lui Dumnezeu. Așa că Pavel se roagă: „Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria şi pacea pe care o dă credinţa”. Iar când credem promisiunile lui Dumnezeu și avem bucurie și pace, atunci Dumnezeu este glorificat.
Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte și pace pe pământ între oamenii plăcuți Lui – oamenii care cred.
CARTEA E O VIAȚĂ 