Optimismul creştin se bazează tocmai pe faptul că nu aparţinem lumii. Filozoful modern îmi repetase la nesfârşit că mă găseam acolo unde-mi era locul, şi cu toate acestea m-am simţit deprimat, chiar recunoscând asta. Dar auzisem că de fapt mă găseam acolo unde nu îmi era locul, iar sufletul meu a început să cânte de bucurie, ca o pasăre primăvara.
G.K. Chesterton – Ortodoxia
Închipuirea că universul nu este vast şi vid, ci mic şi confortabil, avea o semnificaţie deplină acum, căci orice lucru care este o operă de artă trebuie să fie mic în ochii artistului: lui Dumnezeu, stelele s-ar putea să-i fie doar mici şi preţioase, precum diamantele. Iar instinctul care m-a urmărit, că binele nu este doar o unealtă pe care să o folosim, ci o relicvă pe care să o păzim, chiar şi acest lucru fusese şoapta nebunească a ceva înţelept la origine, fiindcă, aşa cum spune creştinismul, suntem cu adevărat supravieţuitori ai unui naufragiu, echipajul unei corăbii de aur scufundate înainte de începuturile lumii.
G.K. Chesterton – Ortodoxia
Adulţii nu sunt destul de puternici ca să guste monotonia. Însă poate că Dumnezeu este suficient de puternic ca să găsească desfătare în monotonie. Ne putem imagina că Dumnezeu îi spune în fiecare dimineaţă „Mai fă o dată” soarelui; şi la fel, în fiecare seară, „Mai fă o dată” lunii.
Poate că nu necesitatea automată face ca toate margaretele să fie la fel; poate că Dumnezeu creează fiecare margaretă în parte, dar nu s-a plictisit niciodată să le creeze.
G.K. Chesterton – Ortodoxia
Să nu luăm de-a gata această lume, ci să ne minunăm de ea şi să ne dăm seama că repetitivitatea prezentă în natură nu înseamnă monotonie. Să fim ca acei copii care vor care lucrurile să se repete şi să nu se schimbe. Ei întotdeauna vor spune: „Mai fă o dată”, iar adultul îşi repetă acţiunile, până la epuizare.
G.K. Chesterton – Ortodoxia
Există un sceptic mult mai teribil decât cel care crede că totul a început cu materia. Este posibil să întâlnim un sceptic care crede că totul a început cu el însuşi. Această oribilă fantezie exercită o atracţie neîndoielnică asupra egoismului întrucâtva mistic din zilele noastre. Cei care cred că oamenii ajung departe atunci când cred în ei înşişi, acei căutători ai Supraomului care-l caută întotdeauna în oglindă, acei scriitori care vorbesc despre cum să-şi lase amprenta personalităţii lor în loc să creeze mai multă viaţă pentru această lume, toţi aceşti oameni nu mai au de fapt decât un mic pas de făcut până să ajungă la golul îngrozitor al egocentrismului.
G.K. Chesterton – Ortodoxia. O filosofie personală
CARTEA E O VIAȚĂ 