Etichetă: Larry Crabb

Un strop de viață #886


Mi se întâmplă un lucru rău. Sufăr. Sunt nefericit. Îmi doresc mult să mă simt bine. Îi cer ajutor lui Dumnezeu. Sunt hotărît să mă simt mai bine. Fac tot ce pot pentru ca măcar câteva vise să mi se împlinească. Aceasta este calea firii.

Mi se întâmplă un lucru rău. Sufăr. Sunt nefericit. Îmi doresc mult să mă simt bine. Mă încred în Dumnezeu. Plăcerea Lui contează mai mult decât a mea. Plăcerea Lui însă o include și pe a mea. Cred asta. Așa că mă abandonez plăcerii Lui. Trăiesc pentru a-I fi plăcut Lui. Mă străduiesc din greu, duc o viață responsabilă și încerc să trăiesc cât mai echilibrat pentru că aceasta Îi place Lui. A-L face pe El să se simtă bine este mai important decât a face în așa fel încât să mă simt eu bine. Și cumva, inevitabil, la un moment dat, descopăr bucuria. Aceasta este calea Duhului.

Larry Crabb, Vise năruite

Un strop de viață #885


Cunoașterea faptului că, indiferent de împrejurările prin care voi fi nevoit să trec, sunt liber să îmi aleg drumul pe care să îi urmez, este secretul mulțumirii. Datorită faptului că Îl cunosc pe Hristos, pot să lupt în continuare pentru viață, indiferent dacă soția mă respinge, copiii mei cresc strâmb, se sare peste mine când este vorba de promovări sau o boală îmi răpește mobilitatea. Deci, nu trebuie să mă tem de alții sau de ce mi-ar putea ei face, și aceasta pentru că sunt liber să urmăresc scopul care cred eu că înseamnă viața: cunoașterea lui Dumnezeu. Nimic și nimeni nu mă poate opri în urmărirea acestui scop – în afară de mine. Libertatea nu-mi poate fi furată. A ști că pot alege, deschide poarta izvorului adevăratei mele bucurii.

Larry Crabb, Înțelegând oamenii

Un strop de viață #884


Când suferi, atunci suferă. Suferă pe față în prezența lui Dumnezeu. Suferă pe față în prezența celor câțiva față de care știi că-ți poți deschide inima. Simte-ți durerea. Privește frângerea ca pe o oportunitate, ca pe o șansă de a descoperi o dorință pe care nici o frângere nu o poate stinge, dar pe care numai frângerea o poate descoperi.

Amintește-ți ce este frângerea. Este conștiența că îți dorești cu ardoare să fii cineva cine nu ești și nu poți fi fără ajutor divin. Nu pretinde față de Dumnezeu, față de tine însuți sau față de comunitatea în mijlocul căreia te simți în siguranță că te simți cum nu te simți sau ești ceea ce nu ești.

Larry Crabb, Vise năruite

Un strop de viață #883


Biserica occidentală a devenit fie o comunitate de biruitori, fie una a celor frânți de o manieră acceptabilă. Noi ori vorbim plini de pasiune despre dragostea noastră pentru Isus – de obicei pentru că binecuvântările de care ne bucurăm sunt din belșug – ori înfruntăm cu bravură perioadele grele ale vieții convingându-i pe ceilalți, și uneori și pe noi înșine, că o ducem mai bine decât o ducem de fapt. Suntem unii cu ceilalți mai mult cum se cuvine decât sinceri, mai mult convenționali decât naturali.

Naomi însă a încălcat regulile. Ea a stat în fața comunității cu viața ei frântă, recunoscând cine este și nepretinzând a fi cine ar fi trebuit să fie. Rezultatul a fost mai multă durere și, chiar dacă nu imediat, mai multă speranță. Dacă și-ar fi amorțit durerea și s-ar  fi comportat cum se cuvenea, ar fi găsit mulțumirea lui Buddha, și ar fi pierdut bucuria lui Hristos.

Larry Crabb despre cartea Rut, în Vise năruite

Un strop de viață #882


Cel înțelept înțelege că sufletul frânt nu este ca o mașină stricată pe care mecanicul o repară. Cel înțelept cunoaște zbaterile sufletului flămând, aflat în suferință și înclinat spre păcat, și de aceea așteaptă cu răbdare ca Duhul să-și facă lucrarea neștiut în adâncul acestuia, îndemnându-i cu blândețe pe oameni spre Dumnezeu.

Larry Crabb, Vise năruite