Etichetă: Jon Gauger

Un strop de viaţă #544


Ce-ţi place să citeşti? Cărţi cu suspans… devoţionale… biografii creştine? Când oamenii mă întreabă pe mine, eu le spun, „Aproape orice.“

Îmi place Dickens şi Tolstoi, Arthur Conan Doyle, Louis L’Amour, John Grisham, Clive Cussler şi Dorothy Sayers. În sfera creştină, sunt un fan al lui William Gurnall, J.C. Ryle, Calvin Miller, Tim Keller, Lee Strobel, şi – bineînţeles – C.S. Lewis.

Zilele astea, sunt atras de puritani.

Ei sunt destul de nepopulari în cultura noastră. Însuşi cuvântul „puritan“ a fost, din păcate, distorsionat şi făcut să însemne mai mult decât ridicol de pudic şi rupt de realitate. Dar citindu-l pe puritanul John Owen, am fost zguduit de avertismentul său, „Ucide păcatul – sau păcatul te va ucide.“

Prin Richard Baxter, am descoperit o sută de motive să mă gândesc zilnic la cer – The Saints’ Everlasting Rest (Odihna veşnică a sfinţilor).

Mulţi creştini îl cunosc pe John Bunyan pentru Călătoria creştinului, care se crede a fi a doua cea mai tipărită carte a tuturor timpurilor, în afară de Biblie. Şi totuşi, în lucrarea sa, A Few Sighs from Hell (Câteva suspine din iad), imaginea lui Bunyan cu privire la ororile iadului te face să gâfâi după o înghiţitură de apă şi să suspini după o gură de aer rece. E adevărat că nu le-au nimerit pe toate bine puritanii. Cine a făcut-o? Dar totuşi au trăit cu îndrăzneală, au gândit într-un mod profund şi au scris din belşug.

Vara e aici. Este momentul să vă bucuraţi de nişte cărţi bune. Ce alt timp e mai potrivit pentru a-i descoperi pe puritani? Desigur că limbajul lor şi stilul scriiturii pot fi o provocare la început. Dar priveliştea unei drumeţii satisfăcătoare vine la pachet cu o provocare.

Datorită bogăţiei moştenirii lor, cred că puritanii merită citiţi. Acum mai mult ca niciodată.

Jon Gauger, „Puritans are Worth Reading…“

 

Un strop de viaţă #411


Într-o zi vieţile noastre vor fi descoperite… expuse. Nu pentru a fi distruse, ci pentru judecată. Romani 14:12 ne asigură: „Aşa că fiecare din noi are să dea socoteală despre sine însuşi lui Dumnezeu.“

Întrebarea este, desigur, ce va descoperi Hristos în mine… în tine? Va găsi El un suflet compus din gânduri nobile, motivaţii curate şi o inimă de aur? Sau va găsi o temelie putredă de lăcomie, un dulap secret de gânduri imorale şi putoarea unei trăiri pline de egoism?

1 Corinteni 3:12: „Iar dacă clădeşte cineva pe această temelie aur, argint, pietre scumpe, lemn, fân, trestie, lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă…“

Putem să arătăm foarte bine pe dinafară, dar ceea ce se află înăuntru va fi descoperit în curând drept ceea ce este cu adevărat.

Jon Gauger, „What’s Inside?“

Un strop de viaţă #371


În anii ‘60-‘70 l-au numit „zgomot alb“ – pătura de zgomot de fond care îi relaxează pe unii, iar pe alţii îi face mai productivi.

Pe site-ul Time.com a apărut o recenzie a trei site-uri de zgomot de fond. Pentru început, există Coffitivity.com. Acest site recreează sunetele de fond plăcute dintr-o cafenea. Este perfect pentru cei pe care acea atmosferă îi ajută să lucreze mai bine. Coffitivity îţi permite să reglezi nivelul de activitate pe care îl vrei. Poţi alege între Morning Murmur (murmurul de dimineaţă), Lunchtime Lounge (relaxarea de la prânz) sau mai liniştitorul University Undertones (şoaptele universităţii).

Noisli.com oferă o gamă largă de zgomote de fond pe care să le amesteci pentru a obţine combinaţia perfectă de relaxare sau concentrare – în funcţie de dispoziţia ta: vânt printre copaci, un foc care trosneşte sau un tren în trecere. Un ecran cu imagini pe care le poţi alege tu îţi permite să potriveşti ceea ce auzi cu ceea ce „vezi“ din punct de vedere emoţional.

MyNoise.net îşi bazează paleta de sunete pe cercetări adevărate şi oferă zgomote de fond create special pentru recuperare medicală, meditaţie sau pur şi simplu pentru blocarea altor sunete. Site-ul se calibrează în mod automat la boxele sistemului tău şi la auzul tău.

Cine ştia că există atâtea jucării pentru zgomot?

Dar într-o societate saturată de sunete ca a noastră, mă întreb dacă mai mult zgomot este ceea ce ne trebuie cu adevărat.

Eclesiastul 3:7 ne aminteşte că „tăcerea îşi are vremea ei“. În Psalmul 46:10 ni se spune „Opriţi-vă, şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu“.

Eu consider că unele dintre sunetele cele mai eficiente din lume se găsesc în cel de-al 23-lea Psalm: El mă paşte în păşuni verzi. Auziţi păsările? El mă duce la ape de odihnă. Auziţi susurul liniştitor?

Ceea ce avem nevoie nu e mai mult sunet de dragul zgomotului…, ci pace de dragul sufletelor noastre.
Asta nu o să o găsiţi pe Internet. Ci numai în Dumnezeu şi în Cuvântul Său.

Jon Gauger, Soothing Sounds

Un strop de viaţă #131


Şi totuşi, în toamna anului 1621, rănile erau încă proaspete. Erau o mulţime de văduve şi orfani. Paisprezece dintre cele optsprezece soţii care plecaseră în călătorie pe vasul Mayflower pieriseră în timpul iernii. Mai erau acum doar patru cupluri căsătorite, iar unul dintre ele era format din Edward şi Susannah Winslow, care se căsătoriseră în mai, la scurt timp după ce amândoi îşi pierduseră partenerii de viaţă. Mary Chilton, Samuel Fuller, Priscilla Mullins şi Elizabeth Tilley îşi pierduseră ambii părinţi, iar tânărul Richard More, care fusese despărţit de părinţii săi înainte să plece pe mare, îşi pierduse de atunci cei trei fraţi şi surori care fuseseră alungaţi împreună cu el. Faptul că Pelerinii puteau să sărbătorească în acest context era o mărturie atât a curajului omenesc, cât şi a speranţei cereşti. Robert McKenzie, The First Thanksgiving

Fără îndoială că această capacitate a pelerinilor de a avea o spirit mulţumitor îşi avea ancora în stânca versetului din Romani 8:38: Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare… nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu.

Jon Gauger, „Profound Thanks in Profound Loss“