Etichetă: învățături duhovnicești

Cuvântul 17

Despre neagonisire

Neagonisirea este lepădarea grijilor pământești, viață fără de grijă, călătorie fără împiedicare, credință în poruncile Mântuitorului; ea este străină de întristare.

Omul neagonisitor se roagă cu mintea curată, dar cel iubitor de agoniseală se roagă cu mintea la chipurile materiei.

Cel ce a gustat din bunătățile cele de sus lesne le disprețuiește pe cele pământești, iar cel ce nu le-a gustat pe cele dintâi, acela se bucură pentru agonisirea celor de pe urmă.

Sfântul Ioan Scărarul

Cuvântul 16

Despre iubirea de argint

Iubirea de argint este închinare la idoli, fiică a necredinței, dezvinovățire de sine cu neputințele proprii, prezicătoare a bătrâneților, mai înainte vestitoare a foametei.

Iubitorul de argint strâmbă din nas la cuvântul Evangheliei și o calcă pe aceasta de bunăvoie. Cel ce se plânge pe sine însuși, acela s-a lepădat și de trupul său și nu-l cruță la vreme de nevoie. Cel ce a biruit această patimă a curmat grijile, dar cel legat de ea niciodată nu se va ruga curat.

Sfântul Ioan Scărarul

Cuvântul 15

A avea curăție înseamnă a-ți însuși firea celor fără de trup. Curăția este casa cea dorită a lui Hristos și cerul pământesc al inimii. Curăția este o lepădare mai presus de fire a firii. Curat este acela care dragostea (cea trupească) o înlătură prin dragoste (dumnezeiască) și focul cel trupesc l-a stins cu focul cel nematerial. Întreaga înțelepciune (neprihănirea) este o numire atotcuprinzătoare a tuturor virtuților. Întreaga înțelepciune este curăția sufletului și a trupului.

Sfântul Ioan Scărarul

Cuvântul 14

Despre pântece, stăpânul cel viclean și iubit de toți

Lăcomia este o înșelare a ochilor; deși nu putem cuprinde decât cu măsura, ea ne îndeamnă să înghițim toate odată. Câtă vreme trupul este în plină putere, să păzim înfrânarea în orice timp și orice loc.

Sfântul Ioan Scărarul

Cuvântul 13

Despre akedie

Akedia este slăbănogirea sufletului, istovirea minții, nesocotirea nevoinței. Celor ce stau la rugăciune, acest duh viclean le amintește despre treburi care nu suferă amânare și întrebuințează orice vicleșug pentru a găsi vreo pricină părut binecuvîntată prin care să ne abată, ca și cu un căpăstru, de la convorbirea cu Dumnezeu. Să legăm acuma această tirană cu amintirea păcatelor noastre, să o batem cu lucrul mâinilor noastre și să o târâm cu cugetarea la bunătățile cele viitoare.

Sfântul Ioan Scărarul