înțelepciunea părinților pustiei – Pagina 3

Apoftegmele Părinților pustiei #25

Unul dintre bătrâni a spus că, pe vremuri, se adunau și vorbeau despre folosul duhovnicesc și deveneau o singură voce și se ridicau spre cer. Dar acum, când ne strângem laolaltă, o facem ca să ne vorbim de rău și fiecare continuă să-l tragă în adânc pe aproapele lui.

Dacă omul lăuntric este cucernic, atunci îi stă în putere să-l păzească pe cel din afară. Dacă nu se întâmplă astfel, să ne ferim limba de tot răul cu toată puterea.

El a mai spus: „Este nevoie de lucrare duhovnicească, căci pentru o aceasta am venit noi aici. Iar cel care dă învățătură doar din gură, fără să împlinească lucrarea, este în primejdie.”

Apoftegmele Părinților pustiei este o serie dedicată perioadei Postului Paștelui, în care ne propunem să descoperim spusele Părinților pustiei pe baza volumului Apoftegmele Părinților deșertului. Versiunea coptă sahidică sau Patericul copt, ediţie critică, studiu introductiv, note, revizie finală, concordanţă de Ștefan Colceriu.

Apoftegmele Părinților pustiei #24

Într-o vreme, apa Longin* l-a întrebat pe apa Lucius* despre trei gânduri și i-a zis: „Vreau să mă înstrăinez.” Apa Lucius i-a răspuns: „Oriunde vei merge, dacă nu-ți stăpânești limba, nu te vei înstrăina.” Și i-a mai zis: „Vreau să postesc din două în două zile” Apa Lucius i-a răspuns: „Isaia profetul a spus: „Chiar dacă îți pleci capul precum un cârlig, acesta nu se poate chema post bine primit.” Mai degrabă înfrânează-ți gândurile rele.” Și i-a mai zis în al treilea rând: „Vreau să fug dintre oameni.” Apa Lucius i-a răspuns: „Dacă ești de unul singur, n-o să viețuiești bine.”

Apa Macarios* a zis: „Dacă ținem minte relele care ne-au venit de la oameni, o să ne pierdem și o să ne risipim puterea de a ne aminti de Dumnezeu. Dar dacă ținem minte relele făcute de demoni, o să fim fără pată,iar ei n-o să ne poată străpunge.”

*„Apa” = transliterare din coptă a cuvântului „avva”, „părinte, tată”.

Apoftegmele Părinților pustiei #23

Un bătrân a spus: „Scris este: „Cel drept se va înălța ca un finic” (Ps 91:13), iar vorba aceasta arată înălțimea faptelor bune și dulceața lor. După cum e o singură inimă în finic, iar aceea este albă, tot așa și dreptul stă cu o singură inimă înaintea lui Dumnezeu, privind numai la sine: acolo are lumina credinței, căci toată lucrarea dreptului este în inima lui. Iar spinii care înțeapă sunt luptele împotriva diavolului .

Apoftegmele Părinților pustiei #22

Părinții noștri au spus: „Se cuvine ca fiecare să se învinovățească pe sine de păcatul aproapelui său ca să se roage pentru el până când se întoarce la Dumnezeu, să sufere cu el și să se și bucure cu el când cesta încetează să mai sufere.” De vreme ce toți oamenii sunt un singur trup și un singur suflet, e ca și cum s-ar strâmtora fiecare ca nu cumva să ajungă la un moment dat la strântoare. Căci este scris: „Suntem un singur trup în Hristos.” Și de asemenea: „Mulțimea credincioșilor era o inimă și un suflet. Iar dragostea bisericii dovedește aceasta.

Apoftegmele Părinților pustiei #21

Apa* Moise se lupta odată cu păcatul la Petra și era atât de chinuit, încât nu putea să mai îndure și să stea în chilia lui. S-a dus și i-a zis lui apaI Isidoros, iar bătrânul l-a rugat să se întoarcă în chilie, însă el nu voia și i-a zis: „Nu pot, părinte.” Atunci brătrânul l-a luat și s-a dus cu el sus pe acoperiș, zicându-i: „Uită-te spre apus.” El s-a uitat și a văzut o mulțime de demoni tulburați și zavistnici de parcă se luptau. Apoi apa Isidoros i-a zis: „Uită-te spre răsărit.” El s-a uitat și a văzut mulțimi fără număr de făpturi în slavă. Iar apa Isidoros i-a spus: „Aceștia sunt cei trimiși de Dumnezeu sfinților ca să îi ajute. Iar cei aflați spre apus sunt cei care luptă cu noi. Dar sunt foarte mulți cei împreună cu noi.” În felul acesta, apa Moise i-a mulțumit lui Dumnezeu, a prins la inimă și s-a întors în chilia lui.

*„Apa” = transliterare din coptă a cuvântului „avva”, „părinte, tată”.