„Nu-i de mirare că e numit Mântuitorul“ de Max Lucado


index2În Biblia ta de peste o mie de pagini, ce contează? Dintre toate poruncile şi interdicţiile, ce este esenţial? Ce este indispensabil? Vechiul Testament? Noul? Harul? Botezul?

Oare asta să fie tot? Mers la biserică duminica. Cântece frumoase. Zeciuială practicată cu credincioşie. Cruci de aur. Costume din trei piese. Coruri mari. Biblii legate în piele. Toate acestea sunt frumoase, dar… unde este esenţa?

Asta se întreabă Max Lucado în cartea sa, Nu-i de mirare că e numit Mântuitorul – cronici ale crucii, o carte perfectă pentru a fi citită în Săptămâna Mare în care tocmai am intrat.

Autorul ne invită să medităm la cuvintele apostolului Pavel din 1 Corinteni, capitolul 15: Continuă lectura „„Nu-i de mirare că e numit Mântuitorul“ de Max Lucado”

Un strop de viaţă #164


Crucea este esenţa misiunii lui Hristos – a lui Mesia pe acest pământ. La cruce se referă Domnul ori de câte ori face aluzie la menirea lui, la botezul cu care trebuie să se boteze, la paharul pe care trebuie să-l bea. Totul în cuvintele, tăcerile şi vestirile sale duce spre punctul final al Golgotei.

Crucea pentru creştin: simbolul interferenţei cerului cu pământul, al spiritului cu materia. Crucea este tiparul care, singurul, ne îngăduie să înţelegem taina lumii şi a vieţii, e singura cheie de care dispunem.

N.Steinhardt, Jurnalul fericirii