Adulţii nu sunt destul de puternici ca să guste monotonia. Însă poate că Dumnezeu este suficient de puternic ca să găsească desfătare în monotonie. Ne putem imagina că Dumnezeu îi spune în fiecare dimineaţă „Mai fă o dată” soarelui; şi la fel, în fiecare seară, „Mai fă o dată” lunii.
Poate că nu necesitatea automată face ca toate margaretele să fie la fel; poate că Dumnezeu creează fiecare margaretă în parte, dar nu s-a plictisit niciodată să le creeze.
G.K. Chesterton – Ortodoxia
Să nu luăm de-a gata această lume, ci să ne minunăm de ea şi să ne dăm seama că repetitivitatea prezentă în natură nu înseamnă monotonie. Să fim ca acei copii care vor care lucrurile să se repete şi să nu se schimbe. Ei întotdeauna vor spune: „Mai fă o dată”, iar adultul îşi repetă acţiunile, până la epuizare.
G.K. Chesterton – Ortodoxia
Există un sceptic mult mai teribil decât cel care crede că totul a început cu materia. Este posibil să întâlnim un sceptic care crede că totul a început cu el însuşi. Această oribilă fantezie exercită o atracţie neîndoielnică asupra egoismului întrucâtva mistic din zilele noastre. Cei care cred că oamenii ajung departe atunci când cred în ei înşişi, acei căutători ai Supraomului care-l caută întotdeauna în oglindă, acei scriitori care vorbesc despre cum să-şi lase amprenta personalităţii lor în loc să creeze mai multă viaţă pentru această lume, toţi aceşti oameni nu mai au de fapt decât un mic pas de făcut până să ajungă la golul îngrozitor al egocentrismului.
G.K. Chesterton – Ortodoxia. O filosofie personală
Am inventat o sintagmă care, în doar două cuvinte, întruneşte o contradicţie fragrantă – „iubire fără obligaţii” – de parcă vreun îndrăgostit ar fi fost vreodată sau va fi vreodată liber de obligaţii. Prin însăşi natura sa, iubirea generează ataşament, iar instituţia căsătoriei face omului obişnuit favoarea deosebită de a-l crede pe cuvânt.
G.K. Chesterton, citat de Ravi Zacharias în Eu, Isaac, mă căsătoresc cu tine, Rebecca
Copiii spun adesea: „Mai fă odată“, iar omul matur „mai face o dată“, până îşi pierde suflarea. Fiindcă adulţii nu sunt destul de puternici încât să exulte în monotonie. Însă poate că Dumnezeu e puternic destul încât să exulte în monotonie. E posibil ca Dumnezeu să-i spună în fiecare dimineaţă Soarelui „Mai fă o dată“ şi în fiecare seară Lunii „Mai fă o dată“. Poate că nu-i o necesitate automată care face toate margaretele la fel. Poate că Dumnezeu face fiecare margaretă în parte, însă nu S-a săturat niciodată să facă margarete. Poate că are pofta eternă a copilăriei, de vreme ce noi am păcătuit şi am îmbătrânit, iar Tatăl nostru e mai tânăr decât noi.
G.K. Chesterton, Ortodoxia
CARTEA E O VIAȚĂ 