Etichetă: creștinism pur și simplu

Un strop de viață #922


Poți face o faptă bună chiar când nu te simți binevoitor și când ea nu-ți procură nici o plăcere, doar pentru că așa este bine; dar nimeni nu a făcut vreodată o faptă crudă doar pentru că cruzimea este un lucru rău – ci numai pentru că cruzimea îi era plăcută sau folositoare. Cu alte cuvinte, răul nici măcar nu reușește să fie rău în același fel în care binele este bine. Binele este, ca să spunem așa, de sine stătător; răul este doar binele pervertit. Iar un lucru trebuie să fie bun înainte să fie pervertit.

C.S. Lewis, „Creștinism, pur și simplu”

Un strop de viață #921


În afară de faptul că este complicată, realitatea este, de obicei, potrivit experienței mele, și ciudată. Nu este nici ordonată, nici limpede, nu este cum te-ai aștepta să fie. Realitatea este, de obicei, ceva la care nu te-ai fi putut gândi. Acesta este unul dintre motivele pentru care cred în creștinism. Este o religie la care nu te-ai fi putut gândi. Dacă ne-ar fi oferit întocmai acel univers la care ne-am fi așteptat dintotdeauna, aș fi zis că l-am inventat după bunul nostru plac. Dar, de fapt, nimeni n-ar fi putut inventa un lucru atât de sucit cum sunt doar lucrurile adevărate.

C.S. Lewis, „Creștinism, pur și simplu”

Un strop de viață #920


Ceea ce Satana a pus în mințile strămoșilor noștri îndepărtați a fost ideea că ei ar putea fi „asemenea unor dumnezei” – că ar putea exista de sine stătători ca și cum s-ar fi creat ei înșiși – că ar putea fi propriii lor stăpâni – inventând un fel de fericire proprie în afara lui Dumnezeu, despărțiți de Dumnezeu. Și din această încercare disperată a ieșit aproape tot ceea ce numim istoria omenească – bani, sărăcie, ambiție, război, prostituție, clase sociale, imperii, sclavie – lunga și teribila poveste a omului încercând să găsească altceva decât pe Dumnezeu care să-l facă fericit. Motivul pentru care nu va putea reuși niciodată este următorul: Dumnezeu ne-a făcut, ne-a inventat, așa cum un om inventează o mașină. O mașină este făcută să funcționeze cu petrol și nu va merge bine cu nimic altceva. Iar Dumnezeu a proiectat mașina omenească să meargă cu El. El este combustibilul cu care spiritele noastre au fost proiectate să ardă, hrana cu care spiritele noastre au fost proiectate să se hrănească. Nu există altele. De aceea nu are rost să-i cerem lui Dumnezeu să ne facă fericiți într-un fel al nostru care să nu aibă de-a face cu religia. Dumnezeu nu ne poate da fericire și liniște în afara Lui, pentru că ele nu pot fi găsite acolo. Nu există astfel de lucruri în afara Lui.

 

C.S. Lewis, „Creștinism, pur și simplu”

Un strop de viață #919


De ce le-a dat Dumnezeu oamenilor liberă voință? Pentru că libera voință – deși face ca răul să fie posibil – este și ceea ce dă valoare dragostei, binelui și bucuriei. O lume de automate – de creaturi care funcționează ca mașinile – nici n-ar fi meritat să fie creată. Fericirea pe care Dumnezeu o hărăzește creaturii Sale celei mai evoluate este fericirea de a fi de bunăvoie unită cu El și cu semenii săi într-o deplinătate a iubirii și încântării (…). Și pentru asta, creaturile Domnului trebuie să fie libere. Desigur că Dumnezeu știa ce s-ar întâmpla dacă oamenii și-ar folosi greșit libertatea: a crezut, se pare, că riscul merita să fie acceptat. Poate că ne simțim înclinați să nu fim de acord cu El. Dar există o problemă în a nu fi de acord cu Dumnezeu. El este sursa din care vine toată puterea noastră de a judeca; nu se poate ca tu să ai dreptate și El nu, după cum un pârâu nu poate urca mai sus de izvorul său. Când pledezi împotriva Lui, pledezi chiar împotriva puterii care te face capabil să pledezi; este ca și cum ai tăia creanga pe care stai. Dacă Dumnezeu consideră că această stare de război în univers este prețul pe care-l merită libera voință – dată unei lumi vii în care creaturile pot face cu adevărat binele sau răul, astfel încât se pot întâmpla lucruri cu adevărat importante, iar nu unei lumi de jucărie care se mișcă doar dacă trage El sforile – atunci putem fi convinși că merită să plătim acest preț.

C.S. Lewis, „Creștinism, pur și simplu”

Un strop de viață #918


Cel mai periculos lucru pe care-l poți face este să iei drept bun oricare impuls al firii tale și să-l consideri ca pe ceva care trebuie urmat cu orice preț. Oricare dintre impulsurile noastre ne poate transforma în demoni dacă-l luăm drept un sfetnic absolut. Ai putea să te gândești că dragostea pentru oameni în general este un impuls corect, dar nu este așa. Dacă lași deoparte dreptatea, te vei trezi că nesocotești înțelegerile, că falsifici dovezile la judecată „în folosul omenirii” și că devii în cele din urmă un om crud și perfid.

C.S. Lewis, „Creștinism, pur și simplu”