Un strop de viață #244


Să nu luăm de-a gata această lume, ci să ne minunăm de ea şi să ne dăm seama că repetitivitatea prezentă în natură nu înseamnă monotonie. Să fim ca acei copii care vor care lucrurile să se repete şi să nu se schimbe. Ei întotdeauna vor spune: „Mai fă o dată”, iar adultul îşi repetă acţiunile, până la epuizare.

G.K. Chesterton – Ortodoxia

 

Un strop de viaţă #147


Ştiu că plăcerea ne-a câştigat o mulţime de suflete. Cu toate acestea, e invenţia Lui, nu a noastră. El a inventat plăcerile: în ciuda cercetărilor noastre de până acum, noi n-am reuşit să producem nici una. Tot ce putem face e să-i încurajăm pe oameni să guste din plăcerile pe care le-a inventat Duşmanul, dar în momente, sau în moduri, sau în măsuri pe care El le-a interzis. O sete din ce în ce mai mare după o plăcere din ce în ce mai mică: iată formula.

Orice activitate sănătoasă care l-ar însufleţi în vreun fel poate fi inhibată fără să-i oferim ceva în schimb, aşa încât să ajungă să spună, aşa cum zicea unul dintre pacienţii mei când l-am primit aici jos: “Acum îmi dau seama că mi-am irosit viaţa fără să apuc să fac nici ce ar fi trebuit, nici ce mi-ar fi plăcut”. Nu contează cât de mici sunt păcatele, dacă efectul lor cumulativ este de a-l îndepărta pe furiş de la Lumină spre Nimic. Umorul nu e mai bun ca jocul de cărţi, dacă jocul de cărţi poate face şmecheria. Într-adevăr, drumul cel mai sigur spre Iad este cel treptat – cu pantă lină, moale sub picior, fără cotituri bruşte, fără marcaje şi fără indicatoare.

Sfredelin, în Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr de C.S. Lewis