Un strop de viaţă #114


Există trei timpuri – prezentul din cele trecute, prezentul din cele prezente şi prezentul din cele viitoare. Căci aceste trei există doar în suflet, iar într-un alt loc, eu, unul, nu le văd a exista. Prezentul din cele trecute se află în memorie; prezentul din cele prezente, în privirea atentă; şi prezentul din cele viitoare, în aşteptare.

Sfântul Augustin, Confesiuni

Un strop de viaţă #112


În ce fel ne-ai iubit Tu pe noi, o, Bunule Părinte, Tu, Care nu L-ai cruţat pe Unicul Tău Fiu, ci L-ai trimis pe El pentru noi păcătoşii! În ce fel ne-ai iubit Tu pe noi, cei pentru care El, Care n-a socotit a fi o diminuare a dumnezeirii Tale faptul că este asemenea Ţie, dar s-a smerit până la moarte; iar moartea Sa a fost pe cruce; El, singurul eliberat de moarte între cei morţi, având puterea de a-şi da sufletul Său, şi având puterea de a şi-L lua iarăşi; ca să fie pentru noi înaintea feţei Tale biruitor şi victimă. Şi tocmai de aceea a fost biruitor, fiindcă a fost şi victimă; pentru noi devenind în faţa Ta preot şi jertfă.

Sfântul Augustin, Confesiuni

Un strop de viaţă #110


…nefericit este omul care, deşi cunoaşte toate aceste lucruri, nu te cunoaşte pe tine [Dumnezeule]: dimpotrivă, este fericit acela care te cunoaşte pe tine, chiar dacă nu cunoaşte nimic din acele lucruri. Iar cine te cunoaşte pe tine şi mai cunoaşte în plus şi acele lucruri cu nimic nu este mai fericit pentru aceste cunoştinţe; întreaga fericire ţi-o datorează ţie, şi aceasta doar dacă, cunoscându-te pe tine, te slăveşte pentru ceea ce eşti, îţi aduce mulţumiri şi nu se risipeşte în închipuirile sale.

Sfântul Augustin, Confesiuni

Un strop de viaţă #109


Tu eşti mai presus de orice şi nu te schimbi, nu în tine se desfăşoară ziua de astăzi şi, totuşi, ea trece prin tine, căci în tine se află toate timpurile; acestea nu şi-ar găsi parcursul dacă nu le-ai cuprinde în tine pe toate. Şi fiindcă anii tăi nu au sfârşit, un astăzi permanent sunt anii tăi, fără trecut şi fără viitor. Iar prin acest astăzi al tău, câte din zilele noastre şi din zilele părinţilor noştri nu au trecut şi nu şi-au primit măsura şi felul de a fiinţa! Şi câte altele nu vor trece şi nu-şi vor primi şi ele măsura şi felul de a fiinţa! Tu însă rămâi acelaşi, şi toate cele de mâine şi cele din viitor le făptuieşti, la fel cum şi pe cele de ieri şi pe cele din trecut tot în acest astăzi etern le-ai făptuit.

Dacă cineva nu înţelege aceste lucruri, ce pot eu face? Să se bucure totuşi şi acesta şi să zică: Ce este aceasta? Să se bucure chiar dacă nu înţelege această taină, şi să dorească mai degrabă să găsească un răspuns negăsindu-l decât ca, găsind răspuns, să nu te găsească pe tine!

Sfântul Augustin, Confesiuni