Un strop de viață #569


Pentru Dumnezeu, ”desăvârșirea noastră” este mult mai importantă decât ”desăvârșirea” lucrărilor noastre. El își poate duce lucrarea mai departe și fără noi, dar noi nu putem merge mai departe decât în măsura în care El ne desăvârșește. Ca să ne termine, Dumnezeu are nevoie să ne lase de multe ori cu lucrurile neterminate.

Daniel Brânzei, „Amintiri cu sfinți. Vol.1

Un strop de viață #567


Singura atitudine care ne este recomandată ca ”ispravnici” angajați la stăpân este să spunem în fiecare dimineață: ”Doamne, iată care sunt planurile mele pentru azi. Te rog să te simți însă liber să le modifici pe oricare dintre ele.

Daniel Brânzei, „Amintiri cu sfinți. Vol. 1Amintiri cu sfinți. Vol. 1

Un strop de viață #565


Biserica este locul unde veghem unii asupra altora, disciplinăm cu dragoste și căutăm întotdeauna recuperarea celui greșit. O biserică fără disciplină este o biserică fără dragoste, căreia nu-i pasă de ceilalți, ca o casă fără părinți, ca un orfelinat lăsat la voia întâmplării. Biserica nu este doar locul în care Dumnezeu ne-a așezat ”unul lângă altul”, ci mai ales al celui în care Dumnezeu ne-a așezat „unul pentru altul”, așa ca din interacțiunea noastră să se facă voia Lui și să se vadă înțelepciunea Lui.

Daniel Brânzei, „Amintiri cu sfinți. Vol. 4

Un strop de viață #563


Nu puneți etichete pe ființele vii. Nu dați diagnostice definitive. Oamenii bolnavi fac tratamente și se vindecă uneori.

Richard Wurmbrand, citat în „Amintiri cu sfinți. Vol. 4” de  Daniel Brânzei

Un strop de viață#561


Dacă prin creștinism s-ar înțelege doar o filosofie, atunci activitatea noastră principală ar fi fost studiul. Creștinismul înseamnă însă o relație personală cu Hristos, o umblare împreună cu El. Iar această umblare trebuie să se materializeze într-o viață de slujire. Ultimul lucru de care au nevoie unii dintre noi este „încă un studiu biblic”. Cunoaștem deja mult mai mult decât punem în practică. Avem nevoie de experiențe în care să aplicăm cunoștințele asimilate. Iacov a scris „Fiți împlinitori ai cuvântului, nu numai ascultători, înșelându-vă singuri” ( Iacov 1:22)

Daniel Brânzei, „Amintiri cu sfinți”