Un strop de viață #356


Dacă nu ne bucurăm astăzi, nu ne vom bucura niciodată. Dacă aşteptăm până când toate condiţiile sunt favorabile, vom muri aşteptând. Dar dacă dorim să ne bucurăm, trebuie să o facem astăzi. Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul şi pe care Hristos a răscumpărat-o prin moartea Lui.

Pune deoparte timp pentru a experimenta şi pentru a savura bucuria, apoi îndreaptă-ţi inima spre Dumnezeu, pentru ca să cunoşti că „fiecare dar bun şi desăvârşit“ vine de la El. Nimic nu este prea neînsemnat dacă ne produce bucurie adevărată şi ne determină să ne întoarcem spre Dumnezeu cu recunoştinţă şi încântare.

John Ortberg, Viața pe care ți-ai dorit-o dintotdeauna

Un strop de viaţă #131


Şi totuşi, în toamna anului 1621, rănile erau încă proaspete. Erau o mulţime de văduve şi orfani. Paisprezece dintre cele optsprezece soţii care plecaseră în călătorie pe vasul Mayflower pieriseră în timpul iernii. Mai erau acum doar patru cupluri căsătorite, iar unul dintre ele era format din Edward şi Susannah Winslow, care se căsătoriseră în mai, la scurt timp după ce amândoi îşi pierduseră partenerii de viaţă. Mary Chilton, Samuel Fuller, Priscilla Mullins şi Elizabeth Tilley îşi pierduseră ambii părinţi, iar tânărul Richard More, care fusese despărţit de părinţii săi înainte să plece pe mare, îşi pierduse de atunci cei trei fraţi şi surori care fuseseră alungaţi împreună cu el. Faptul că Pelerinii puteau să sărbătorească în acest context era o mărturie atât a curajului omenesc, cât şi a speranţei cereşti. Robert McKenzie, The First Thanksgiving

Fără îndoială că această capacitate a pelerinilor de a avea o spirit mulţumitor îşi avea ancora în stânca versetului din Romani 8:38: Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare… nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu.

Jon Gauger, „Profound Thanks in Profound Loss“