Un strop de viață în preajma Paștelui – Pagina 22

Un strop de viață în preajma Paștelui #14

„Între voi să nu fie aşa. Ci oricare va vrea să fie mare între voi să fie slujitorul vostru; şi oricare va vrea să fie cel dintâi între voi să vă fie rob. Pentru că nici Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi.” (Matei 20:26)

Marele mister al milostivirii lui Dumnezeu este că, în compasiunea Sa, luând chip de rob, El Se revelează ca Dumnezeu. A lua chip de rob nu este o excepție de la a fi Dumnezeu. Golirea de Sine și smerenia nu sunt un un pas în afara naturii Sale. Existența Sa divină nu a fost întreruptă de moartea Sa pe cruce. Dimpotrivă, în Hristosul cel smerit Îl întâlnim pe Dumnezeu, vedem cum este Dumnezeu cu adevărat, Îi vedem adevărata divinitate.

Continuă lectura

Un strop de viață în preajma Paștelui #13

Cel mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru. Oricine se va înălţa va fi smerit; şi oricine se va smeri va fi înălţat. (Matei 23:11)

Isus ne invită să-L urmăm pe calea smereniei. „Oricine se va smeri ca acest copilaş va fi cel mai mare în Împărăţia cerurilor.” „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuşi, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze.” „Fericiți cei săraci cu duhul… cei ce plâng…. cei însetați…. cei persecutați”

Aceasta este calea lui Isus și calea pe care Își cheamă ucenicii. Este o cale care ne înfricoșează și ne stânjenește. Cine vrea să fie smerit? Cine vrea să fie ultimul? Cine vrea să fie ca un copil mic și neajutorat? Cine își dorește să-și piardă viața, să fie sărac, întristat și înfometat? Toate acestea par împotriva înclinațiilor noastre naturale. Însă odată ce vedem ceea ce Isus ne revelează, în radicala Lui coborâre spre noi și în natura milostivă a lui Dumnezeu, începem să înțelegem că a-L urma este a participa în perpetua revelare de Sine a lui Dumnezeu.

Continuă lectura

Un strop de viață în preajma Paștelui #12

Compasiunea ne cere să mergem acolo unde există răni, să intrăm în locuri ale durerii, să împărtășim frângerea, teama, confuzia și neliniștea. Compasiunea ne cere să plângem cu cei îndurerați și cu cei înlăcrimați, să jelim cu cei singuri. Compasiunea ne cere să fim slabi alături de cei slabi, vulnerabili cu cei vulnerabili. Compasiunea înseamnă să ne cufundăm în adâncurile condiției umane. Nu este de mirare că compasiunea, „a suferi împreună cu”, întâmpină atâta rezistență din partea noastră. Suntem înclinați să protestăm: „Aceasta este autoflagerare, este un interes morbid față de durere și o dorință bolnavă”. Trebuie să conștientizăm că noi suntem ființe care fug de durere, iar compasiunea nu este răspunsul nostru firesc.

Continuă lectura

Un strop de viață în preajma Paștelui #11

Pe când vorbea el încă, iată că i-a acoperit un nor luminos cu umbra lui. Şi din nor s-a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în† care Îmi găsesc plăcerea Mea: de El să ascultaţi!” (Matei 17:5)

Când frângem pâinea împreună, facem de cunoscut, unul pentru celălalt, adevărata poveste a vieții lui Hristos și a viețuirii noastre în El. Isus a luat pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o și a oferit-o prietenilor Săi. A făcut astfel și când a văzut o gloată înfometată și a simțit compasiune pentru ei; a făcut astfel și în seara de dinaintea patimilor Sale, când a dorit să-Și ia rămas bun; a făcut astfel și când a dorit să Se reveleze celor doi ucenici pe drumul către Emmaus. Și de atunci, creștinii au făcut astfel în amintirea Lui.

Continuă lectura

Un strop de viață în preajma Paștelui #10

Dacă îţi aduci darul la altar şi acolo îţi aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă-ţi darul acolo, înaintea altarului, şi du-te întâi de împacă-te cu fratele tău; apoi vino de adu-ţi darul. (Matei 5:23-24)

Meditând la dorința lui Dumnezeu de a ne oferi iertare, revelată în psalmul 103, „cât de departe este răsăritul de apus, atât de mult depărtează El fărădelegile noastre de la noi”, suntem atinși de răbdarea lui Dumnezeu de a ne ierta din nou și din nou. Dacă mă întorc la Dumnezeu cu o inimă plină de pocăință după ce am păcătuit, Dumnezeu este acolo să mă ia în brațele Sale și să îmi dea un nou început. „Domnul este îndurător şi milostiv, îndelung răbdător şi bogat în bunătate.”

Continuă lectura