Cel mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru. Oricine se va înălţa va fi smerit; şi oricine se va smeri va fi înălţat. (Matei 23:11)
Isus ne invită să-L urmăm pe calea smereniei. „Oricine se va smeri ca acest copilaş va fi cel mai mare în Împărăţia cerurilor.” „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuşi, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze.” „Fericiți cei săraci cu duhul… cei ce plâng…. cei însetați…. cei persecutați”
Aceasta este calea lui Isus și calea pe care Își cheamă ucenicii. Este o cale care ne înfricoșează și ne stânjenește. Cine vrea să fie smerit? Cine vrea să fie ultimul? Cine vrea să fie ca un copil mic și neajutorat? Cine își dorește să-și piardă viața, să fie sărac, întristat și înfometat? Toate acestea par împotriva înclinațiilor noastre naturale. Însă odată ce vedem ceea ce Isus ne revelează, în radicala Lui coborâre spre noi și în natura milostivă a lui Dumnezeu, începem să înțelegem că a-L urma este a participa în perpetua revelare de Sine a lui Dumnezeu.
Isus ne prezintă marele mister printr-o coborâre. Este calea suferinței, dar și calea vindecării. Este calea smereniei, dar și calea învierii. Este calea lacrimilor, însă lacrimile for fi prefăcute în bucurie. Este calea ascunderii, însă este calea ce duce spre lumina care va străluci pentru toți oamenii. Este calea persecuției, martiriului și a morții, însă este calea către dezvăluirea deplină a iubirii lui Dumnezeu.
Poate ne întrebăm cum vom descoperi această cale a coborârii, încercând să-L imităm pe Hristos. Este o întrebare foarte personală – nu înseamnă doar a renunța la posesiuni sau la succes sau la prieteni sau familie. Pentru unii, calea a însemnat acest lucru pentru că aceasta a fost chemarea lor. Însă nu are nimic de-a face cu vreo încercare dramatică și eroică de a renunța la tot pentru a-L „urma” pe Hristos. Calea coborârii este ascunsă în inima fiecărei persoane. Și pentru că este o cale nebătută, deseori este acoperită de buruieni. Încetul cu încetul, trebuie să dăm buruienile la o parte și să pășim pe ea fără frică. Acest proces este strâns legat de rugăciune. Atunci când ne facem timp pentru Dumnezeu chiar dacă ni se pare că suntem ocupați cu alte lucruri „importante”, de fiecare dată mai dăm la o parte din aceste buruieni, până vom vedea unde să punem piciorul pe această cale către Dumnezeu.
Doamne Isuse,
transformă-ne atitudinea să semene cu a Ta,
Tu, care Te-ai golit de Sine și ai luat chip de rob,
Care Te-ai smerit și ai devenit ascultător până la moarte.
Meditații pentru perioada Postului Paștelui, din cartea lui Henri Nouwen, „Show Me the Way: Daily Lenten Readings”.
CARTEA E O VIAȚĂ 