Un strop de viaţă #140


Pe lângă faptul că ne aduce aminte de darul extraordinar al lui Dumnezeu pentru noi, povestea Crăciunului ne îndreaptă, de asemenea, privirile spre acel tip de renunţare de sine şi smerenie în care suntem chemaţi să umblăm ca urmaşi ai lui Hristos. Dacă Domnul Cerului şi al pământului a renunţat la drepturile Sale de a fi observat, aplaudat şi respectat şi a luat forma unui servitor, nu ar trebui să fim şi noi dispuşi să umblăm pe aceeaşi cale? Cultura în care trăim ne îndeamnă încontinuu să luptăm pentru drepturile noastre, să cerem respect şi să ne luptăm pentru a fi recunoscuţi. Dar exemplul lui Hristos – începând de la primele momente ale naşterii Sale – ne spune exact contrariul.

În loc să ne chinuim să fim observaţi şi apreciaţi, noi trebuie să adoptăm o postură total diferită în fiecare domeniu al vieţii noastre, şi anume, una de umilinţă şi renunţare la sine. Fie că suntem recunoscuţi şi aplaudaţi, fie că nu suntem băgaţi în seamă, ar trebui să fie totuna pentru noi. Când vom umbla cu adevărat pe urmele Mielului, ne va interesa doar să-L cunoaştem şi să-L facem cunoscut pe El.

Leslie Ludy, „Humble Beginnings“

Un strop de viaţă #139


Timpul pe care îl avem este atât de scurt. Libertatea pe care o avem este atât de provizorie. Ocaziile pe care le avem sunt atât de unice. De aceea, fiecare dintre noi trebuie să ne repetăm de fiecare dată: nu am decât azi! Trebuie să fac, deci, acum totul, fiindcă niciodată nu voi mai avea înaintea mea nici clipa asta, nici libertatea asta, nici ocazia asta, nici omul acesta.

Traian Dorz, Hristos, mărturia mea

Un strop de viaţă #136


Hristos a venit nu doar să ne arate un exemplu de mod de viaţă, ci ca să ne dea viaţa însăşi. Viaţa spirituală nu este eterică şi în afara noastră, nu este un lucru pentru obţinerea căruia trebuie să ne străduim din greu; ea se află în noi, străbătându-ne, tot aşa cum sângele se găseşte în fiecare fiinţă vie.

Paul Brand şi Philip Yancey, Creaţi după Chipul Său

„Când Dumnezeu S-a apropiat“ de Max Lucado


Când am făcut lista de cărţi de citit în perioada Crăciunului, v-am promis că o să vă prezint cartea lui Max Lucado,Când Dumnezeu S-a apropiat Când Dumnezeu S-a apropiat. În stilul lui caracteristic, Lucado îşi imaginează şi recreează într-un mod plin de sensibilitate şi culoare momentele-cheie ale Întrupării lui Dumnezeu pe pământ. Cartea are două părţi, Întruparea Sa şi Imitaţia noastră. Prima parte este organizată în jurul câte unui fragment din versetul Ioan 1:14: Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui… Şi pentru că nu merită să-l repovestim pe Lucado, iată câteva fragmente: Continuă lectura „„Când Dumnezeu S-a apropiat“ de Max Lucado”

Un strop de viaţă #134


I-am auzit pe unii spunând că dacă Isus a fost Dumnezeu şi om în acelaşi timp, suferinţele şi moartea Lui îşi pierd orice valoare în ochii lor, „deoarece trebuie să fi fost foarte uşor pentru El”. Alţii, pe bună dreptate, mustră lipsa de recunoştinţă şi de amabilitate din această obiecţie; ceea ce mă uimeşte pe mine este înţelegerea greşită pe care ea o trădează. Într-un sens, desigur, cei care fac obiecţia au dreptate. Ei chiar şi-au subevaluat argumentul. Supunerea perfectă, suferinţa perfectă şi moartea perfectă nu numai că au fost mai uşoare pentru Isus deoarece El este Dumnezeu, ci ele au fost posibile numai pentru că El este Dumnezeu. Bineînţeles că acesta este un motiv Continuă lectura „Un strop de viaţă #134”