Un strop de viaţă #550


Am putea spune fără să greşim că Isus avea o mentalitate din altă lume. Acesta este exemplul pe care trebuie să-l urmăm – să fim aşa de captivaţi de cele cereşti încât privirea noastră să fie îndreptată mereu în sus.

A.W. Tozer, Umblarea mea zilnică

Un strop de viaţă #548


O calitate uimitoare a lui Isus a fost smerenia Sa. Cu toate că El era Cel Sfânt şi înălţat, a venit jos şi a trăit ca un om. Pe de altă parte, noi, care suntem cel mai jos, ne purtăm uneori cu cea mai mare mândrie şi cu cea mai mare aroganţă. Cât de diferiţi de Isus suntem noi în viaţa cotidiană.

A.W. Tozer, Umblarea mea zilnică

Un strop de viaţă #546


Bunăvoinţa lui Isus este în dezacord cu asprimea, severitatea, duritatea, înverşunarea, amărăciunea şi aciditatea din viaţa atâtor oameni. Ce contrast! Cum Se poate simţi un Mântuitor binevoitor ca acasă cu un creştin aspru?

A.W. Tozer, Umblarea mea zilnică

Un strop de viaţă #544


Ce-ţi place să citeşti? Cărţi cu suspans… devoţionale… biografii creştine? Când oamenii mă întreabă pe mine, eu le spun, „Aproape orice.“

Îmi place Dickens şi Tolstoi, Arthur Conan Doyle, Louis L’Amour, John Grisham, Clive Cussler şi Dorothy Sayers. În sfera creştină, sunt un fan al lui William Gurnall, J.C. Ryle, Calvin Miller, Tim Keller, Lee Strobel, şi – bineînţeles – C.S. Lewis.

Zilele astea, sunt atras de puritani.

Ei sunt destul de nepopulari în cultura noastră. Însuşi cuvântul „puritan“ a fost, din păcate, distorsionat şi făcut să însemne mai mult decât ridicol de pudic şi rupt de realitate. Dar citindu-l pe puritanul John Owen, am fost zguduit de avertismentul său, „Ucide păcatul – sau păcatul te va ucide.“

Prin Richard Baxter, am descoperit o sută de motive să mă gândesc zilnic la cer – The Saints’ Everlasting Rest (Odihna veşnică a sfinţilor).

Mulţi creştini îl cunosc pe John Bunyan pentru Călătoria creştinului, care se crede a fi a doua cea mai tipărită carte a tuturor timpurilor, în afară de Biblie. Şi totuşi, în lucrarea sa, A Few Sighs from Hell (Câteva suspine din iad), imaginea lui Bunyan cu privire la ororile iadului te face să gâfâi după o înghiţitură de apă şi să suspini după o gură de aer rece. E adevărat că nu le-au nimerit pe toate bine puritanii. Cine a făcut-o? Dar totuşi au trăit cu îndrăzneală, au gândit într-un mod profund şi au scris din belşug.

Vara e aici. Este momentul să vă bucuraţi de nişte cărţi bune. Ce alt timp e mai potrivit pentru a-i descoperi pe puritani? Desigur că limbajul lor şi stilul scriiturii pot fi o provocare la început. Dar priveliştea unei drumeţii satisfăcătoare vine la pachet cu o provocare.

Datorită bogăţiei moştenirii lor, cred că puritanii merită citiţi. Acum mai mult ca niciodată.

Jon Gauger, „Puritans are Worth Reading…“

 

Un strop de viaţă #542


Oricât te-ar costa, nu fi o persoană care arată cu degetul… şi evită să te asociezi cu astfel de persoane – care critică şi dau vina pe colegi, prieteni, circumstanţe, societate şi oricine altcineva. Lumea nu are nevoie de mai mulţi oameni care să arate cu degetul. Are nevoie de mai mulţi oameni care să arate cu onestitate spre propriile păcate şi să îndrepte atenţia în sus spre Salvatorul tuturor.

Lumea nu are nevoie de mai mulţi oameni gălăgioşi care cred că au întotdeauna dreptate – are nevoie de mai mulţi oameni plini de compasiune care să se aşeze şi să asculte îndeajuns de mult încât să-şi dea seama că s-au înşelat în privinţa anumitor lucruri.

Ann Voskamp, „dear You: 5 brave things to keep in your pocket for hard days in a hard world“