Autor: Irina Enache

Sunt absolventă a Facultăţii de Biotehnologii, din ianuarie 2015 lucrez într-o multinațională şi am fost voluntar la „Radio Vocea Evangheliei“ din 2011 până în 2020. Prima mea colaborare cu RVE a fost reprezentată chiar de primul episod al emisiunii „Cartea e o viaţă“. Pentru mine, emisiunea și blogul sunt modalitățile de a folosi una dintre pasiunile mele, lectura, în folosul altor cititori interesaţi. Autorii care m-au influențat cel mai mult și continuă să mă inspire sunt J.R.R. Tolkien și C.S. Lewis. În 2019 am absolvit un curs de consiliere creștină, lucru care s-a reflectat în genul de cărți pe care le-am citit și care mă pasionează. Am abordat de asemenea un subiect mai puțin discutat în mediul românesc, cel al bolilor psihice, privit dintr-o perspectivă creștină, iar rezultatele studiului meu le puteți găsi pe blogul https://intunericulnuvabirui.wordpress.com/. Mă puteți găsi și pe Goodreads pentru a vedea ce mai citesc: https://www.goodreads.com/user/show/51556502-yeranouhi

Devenind o prezență vindecătoare #63

A avea răbdare nu înseamnă a sta pur și simplu cu brațele încrucișate, asistând ca spectatori la ce se întâmplă în jurul nostru. Bineînțeles că putem continua să facem ce depinde de noi pentru a ne îmbunătăți circumstanțele, însă doar dacă avem încredere că Dumnezeu este la lucru în noi și în jurul nostru, lucrând în spatele cortinei pentru înfăptuirea unui plan mult mai măreț. Deși nu putem vedea toate piesele și cum se vor potrivi toate la final, ne putem aminti că „ Credinţa este o încredere în lucrurile nădăjduite, o certitudine cu privire la lucrurile nevăzute” (Evrei 11:1) Noi nu putem vedea circumstanțele decât din punctul nostru de vedere, așa că trebuie să ne reamintim că Dumnezeu vede imaginea de ansamblu. El vede creșterea de care este nevoie pentru ca noi să trăim viețile în deplinătatea voii Sale și ne pregătește, întărindu-ne și altoindu-ne în moduri pe care încă nu le înțelegem. Putem avea încredere în Dumnezeu deoarece, precum spune profetul Isaia, „Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, iar căile voastre nu sunt căile Mele, zice Domnul. Pentru că, aşa cum sunt de sus cerurile faţă de pământ, tot aşa sunt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gândurile Mele faţă de gândurile voastre.” (Isaia 55:8-9)

Renewing You: A Priest, a Psychologist, and a Plan, de Rev. Dr. Nicholas G. Louh & Dr. Roxanne K. Louh, Ancient Faith Publishing

Devenind o prezență vindecătoare #62

Fiți cu băgare de seamă la propria „narațiune”: deoarece noi urmărim narațiunea pe care o construiește propria minte care încearcă să explice toate lucrurile care ni se întâmplă, când cineva acționează într-o manieră care ne rănește, explicația minții noastre apare instantaneu și joacă un rol crucial în determinarea reacției noastre. Narațiunea ne va spune dacă trebuie să luăm acea ofensă personal, sau dacă ofensa a fost intenționată. Ea atribuie motivații, ea decide aproape fără să ne dăm seama ce fel de persoană este cea care ne-a ofensat. Narațiunea noastră poate chiar să ne spună că cealaltă persoană nu merită compasiunea noastră, ceea ce ne va valida propria noastră poziție de superioritate și ne va încătușa într-un cerc vicios al neiertării.

Dacă dorim să ne reîntoarcem la „bunătățile” pe care Dumnezeu le-a intenționat pentru noi, trebuie să învățăm cum să ne alegem comportamentele, astfel încât alegerile noastre să transcendă reacțiile noastre de moment și să pună compasiunea la temelia interpretării noastre. Narațiunea noatră este o parte importantă a călătoriei noastre către iertare. Încearcă să practici compasiunea cu aceeași disciplină cu care încerci să îți atingi alte scopuri dificile.

Renewing You: A Priest, a Psychologist, and a Plan, de Rev. Dr. Nicholas G. Louh & Dr. Roxanne K. Louh, Ancient Faith Publishing

Apoftegmele Părinților pustiei #35

Să se împodobească cu sfială, ochii lui să fie plecați, dar sufletul să-I fie în cer în toată clipa. Să stea departe de certuri. Să fie supus binelui. Să fie harnic la lucrul de mână. Să-și amintească de sfârșit. Să se bucure mereu cu speranță. Se cuvine de asemenea să se roage fără încetare. Să mulțumească pentru tot lucrul. Să îndure la necaz. Să fie smerit față de toată lumea. Să-și păzească strașnic inima de orice gând necurat. Să urască mândria pe care Dumnezeu o urăște. Să fie cumpătat în tot lucrul. Să-și abată ochii de la trup. Să trăiască mereu în înfrânare cu stăruință. Să mănânce sărăcăcios. Să-și strângă comoară în cer după porunca milostivirii. Să-și poarte veșmântul în sărăcie. Să-și cerceteze zilnic faptele. Să nu se mai lege de treburile vieții. Să nu ducă o viață de nepăsare și de trândăvie, ci să imite viața sfinților săi părinți. Să fie împreună cu cei care se țin de virtuți. Să sufere cu cei căzuți și să plângă mult pentru aceștia. Dar să nu-I osândească pe cei care se îtorc la păpcat și nici să nu-I judece. Ba se cuvine să se osândească pe sine și să-și mpărturisească păcatele înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor. Să-I învețe pe neștiutori. Să-I încurajeze pe cei deznădăjduiți. Să-I slujească pe cei bolnavi. Să spele picioarele sfinților. Să depindă primirea de oaspeți și dragostea frățească. Să facă pace cu frații săi de credință. Să se îndepărteze de toți ereticii și de vorbele lor.

Cel care face astfel este călugăr.

Apoftegmele Părinților pustiei este o serie dedicată perioadei Postului Paștelui, în care ne propunem să descoperim spusele Părinților pustiei pe baza volumului Apoftegmele Părinților deșertului. Versiunea coptă sahidică sau Patericul copt, ediţie critică, studiu introductiv, note, revizie finală, concordanţă de Ștefan Colceriu.

Devenind o prezență vindecătoare #61

Uneori ne place să credem că-i putem schimba pe ceilalți dacă ne reținem iertarea; însă așa ceva nu funcționează niciodată – cu siguranță ați experimentat asta deja! Doar Dumnezeu poate aduce schimbarea într-o persoană care a rănit. Singura noastră misiune este să căutăm reînnoirea dată de Dumnezeu și să ne trăim viețile fiind umpluți de harul, mila și compasiunea Lui – și, da, aceasta rămâne misiunea noastră chiar și atunci când suntem răniți.

Iertarea nu este o opțiune, este o poruncă. Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi! Nu condamnaţi şi nu veţi fi condamnaţi! Iertaţi şi veţi fi iertaţi! Daţi şi vi se va da! O măsură plină, îndesată, clătinată şi care se revarsă, va fi pusă în poala voastră. Căci cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura. (Luca 6:37).

Aşadar, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi iubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu răbdare! Îngăduiţi-vă unul pe altul, iertaţi-vă unul pe altul ori de câte ori vreunul dintre voi are vreo nemulţumire împotriva altuia! Cum v-a iertat Domnul, aşa iertaţi-vă şi voi! (Coloseni 3:12-13)

Renewing You: A Priest, a Psychologist, and a Plan, de Rev. Dr. Nicholas G. Louh & Dr. Roxanne K. Louh, Ancient Faith Publishing

Apoftegmele Părinților pustiei #34

Amma* Synketike spune că unii se poartă „la munte” ca în oraș și pier, iar alții, în oraș fiind, trăiesc ca în pustiu și se mântuiesc. Se poate ca, aflându-se în mijlocul mulțimii, să trăiești lăuntric ca un monah și ca, trăind singur, să fii cu gândul în mijlocul gloatelor.

*maică duhovnicească