Două noi apariții editoriale


Începem luna decembrie cu două noi apariții:

Viața împreună; Psalmii – cartea de rugăciune a Bibliei de Dietrich Bonhoeffer.

Viața împreună s-a născut într-un context tulbure – cea mai mare parte a pastorilor Bisericii Mărturisitoare au depus jurământulrgb_1_viata-impreuna față de Hitler, gândit de către conducerea oficială a Bisericii ca dar de ziua de naștere a Führerului; în propria familie erau tensiuni, sora lui fuge cu familia în Elveția, cumnatul său este implicat în organizarea unui puci împotriva regimului; țara era secătuită de război, iar populația, terorizată de Gestapo și SS. În 1935-1937, Bonhoeffer predase și trăise la seminarul Finkenwalde, un seminar subteran al Bisericii Mărturisitoare în care pastorii pregătiți pentru slujirea viitoare experimentau practic „viața împreună“. După ce multă vreme refuzase să scrie despre experiența vieții împreună acolo, Bonhoeffer scrie această carte, în mod paradoxal, tocmai ca urmare a închiderii seminarului de către Gestapo.

Născută dintr-un efort concentrat și scrisă în numai patru săptămâni, cartea este o comoară prin profunzimea gândurilor pe care le conține și amintește de îndemnurile practice din epistolele Apostolului Pavel. Îmbinând analiza biblică, spiritul practic, înțelegerea dimensiunii socio-psihologice și trăsăturile pietiste, Bonhoeffer evită totuși orice entuziasm facil și revine mereu la centralitatea credinței, a Cuvântului, pentru că în jurul acestuia ne adunăm și acesta ne adună laolaltă, precum și la devotamentul pe care Hristos îl așteaptă de la noi, care, în comunitate, se traduce în slujirea practică a fraților.

Ediția de față include și mica lucrare a lui Bonhoeffer despre Psalmi, în care vede o carte de rugăciuni a Bisericii. Ea se leagă în mod natural de Viața împreună, în care autorul face frecvente trimiteri la importanța psalmilor pentru închinarea comunității și a individului.

Dragostea are intotdeauna dreptate de Josh McDowell & Norman Geisler

dragostea-are-intotdeauna-dreptateCe faci când nu știi ce să faci? Care este secretul luării unor decizii morale întotdeauna corecte? Ești confruntat mereu cu alegeri morale, unele majore, altele aparent neînsemnate, dar toate cu consecințe directe? Există oare o cheie universala care să-ți garanteze că poți lua decizia morală corectă absolut de fiecare dată?

În Dragostea are intotdeauna dreptate, Josh McDowell și Norman Geisler prezintă acel principiu cuprinzător ce ne poate călăuzi în luarea deciziilor. Pe temeiul Scripturii, prin scenarii inspirate din viața reală și exemple practice, autorii abordează dilemele etice complexe ce apar în luarea deciziilor morale de zi cu zi.

Vei descoperi, în fiecare caz, cum să evaluezi orice alegere în funcție de absolutul moral unic al lui Dumnezeu: dragostea.

Aplicarea lui în viața îți va pune la dispoziție o busolă sigură pentru luarea deciziei morale corecte în orice situație.

Un strop de viață #372


Isus i-a iubit pe ucenici indiferent de problemele lor comportamentale. Grupul acela respingător de ucenici suferea de serioase lacune de educație. Petru avea prostul obicei de a gafa urât de tot.

Mai era și Andrei. Chiar dacă Biblia îl prezintă într-o lumină pozitivă, ca unul care i-a adus pe mulți la Isus, nu prea se fac referiri la faptul că el ar fi spus lucruri demne de reținut. Singura dată când ni se spune că el ar fi zis ceva a fost cu ocazia hrănirii celor cinci mii. Căutând hrană să-i dea mulțimii să mănânce, Andrei a găsit un băiețel care venise la serviciul de trezire spirituală cu pachețelul la el. În plasa lui se găseau cinci pâini și doi pești. Asfel că Andrei l-a adus pe băiețel la Isus și a întrebat: „Dar ce sunt acestea la atâția?”

Andrei Îl văzuse pe Isus cât a fost ziua de lungă vindecând bolnavii și dându-le orbilor vedere, dar nu I-a trecut prin cap că Isus ar fi putut face ceea ce era nevoie pentru a obține hrana necesară celor cinci mii de turiști flămânzi!

Isus l-a iubit și pe Andrei.

Joseph M. Stowell, De ce este greu să-L iubești pe Isus

Un strop de viață #370


Mirarea este cel mai bine resimţită în contextul recunoştinţei. Mărimea avuţiei nu schimbă calitatea dispoziţiei sufleteşti, ci multiplică doar posibilităţile de exprimare a acelei dispoziţii mintale şi sufleteşti. Iată de ce recunoştinţa nu se obţine prin comparaţia cu ceilalţi, ci trebuie exprimată în fiecare situaţie particulară. Bogat sau sărac, recunoştinţa te poate ajuta să treci peste o mulţime de lucruri şi inima îţi va rămâne mereu plină de mirare.

Ravi Zacharias, Redescoperă mirarea

Un strop de viață #368


Spiritualitatea de dragul spiritualităţii nu este suficientă pentru a fi spiritual.

Există multe capcane în lumea religiei.Toate ceremoniile religioase pe care le impunem – de la automutilare la diferitele puncte geografice care controlează spiritualitatea – nu sunt oare doar mijloace create de noi, oamenii, menite a ne face să simţim că plătim un preţ pentru apropierea de Dumnezeu? Dar oare chiar cere Dumnezeu aşa ceva? Oare nu spiritul nostru zdrobit şi sufletul nostru frânt ne determină să ne apropiem de El? Religia şi elementele ei specifice ne pot distrage foarte uşor atenţia de la adevărata semnificaţie a mântuirii, care nu are nimic de-a face cu un ritual, ci e o relaţie; nu implică nicio postură a trupului, ci e o nevoie a sufletului; nu are legătură cu un anumit moment al zilei, ci e prezenţa Lui permanentă; nu cere să-L îmbunezi pe Dumnezeu, ci să te odihneşti în purtarea Lui de grijă; nu este în relaţie cu cultura, ci cu adevărul; nu presupune câştigarea păcii, ci se bazează pe puterea lui Dumnezeu care face minuni. El este Cel care protejează mirarea.

Ravi Zacharias, Redescoperă mirarea

Un strop de viață #366


Singurul mod în care putem transcende fizicul şi senzualul, păstrându-le în acelaşi timp trăsăturile esenţiale, este să le raportăm la sacralitate.

Bogăţiile acţionează ca nişte veritabile produse cosmetice. Ele pot cumpăra podoabe, dar nu pot îmbogăţi sufletul. O persoană bogată poate face multe lucruri pe care nu le poate face o persoană săracă, dar uneori pentru o persoană săracă este mai uşor să fie ceea ce vrea Dumnezeu să fie decât pentru cineva bogat. A conferi valoare doar lucrurilor care pot fi cumpărate cu bani înseamnă a-ţi reduce propria valoare la acest nivel. A da unui lucru o valoare dincolo de cea financiară înseamnă a-l face nepreţuit. Încă o dată, pentru ca mirarea să poată fi atinsă, spiritul trebuie să se înalţe mai presus de materie. Nu există nicio mirare ascunsă în bogăţie. Cel înstărit trebuie să cunoască adevărata valoare a bogăţiei, dacă vrea ca aceasta să-i aducă bucurie.

Ravi Zacharias, Redescoperă mirarea