Un strop de viață #685


Fără o măsură îndesată de har, care să se răspândească prin porii fiecărui moment, fiecărui comentariu și fiecărui gând, chiar și căsătoriile aparent perfecte vor sfârși în frustrare și dezamăgire, rănindu-i pe cei doi care ocupă locul central în fotografiile de nuntă. Nu contează cine ești. Nu contează cât de bine ai fost educat. Nu contează cât de mult ai studiat pasajele cheie despre căsătorie din Biblie și nici la câte conferințe despre căsnicie ai participat. Indiferent dacă ai o căsnicie bună sau una ce are nevoie disperată de ajutor, când viața te izbește din plin și cu accelerație maximă, pur și simplu nu o poți face să funcționeze prin forțele proprii. Pentru a avea o căsnicie prosperă, ai nevoie de har.

Tim Kimmel, Căsnicia plină de har

Un strop de viață #683


Lentila Eului jignește însăși natura inimii lui Dumnezeu. Aceasta încearcă să se justifice spunând: „Tu nu înțelegi. Eu am fost abuzat, maltratat și înșelat de oameni care ar fi trebuit să se poarte altfel. Nu este cinstit cum m-a tratat viața, așa că sunt îndreptățit să fiu egocentric.” Iar Dumnezeu răspunde: „Serios? Ai fost abuzat, maltratat și înșelat de oameni care ar fi trebuit să se poarte altfel? Bine ai venit în lumea Mea!” Și cu toate acestea, Dumnezeu, prin harul Său, alege să Se focalizeze pe nevoile și interesele noastre, indiferent cât de mult Îl costă pe El.

Tim Kimmel, Căsnicia plină de har

Un strop de viață #681


Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; ci, în smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi. Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora. Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Hristos Isus: El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe Sine Însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor.

Filipeni 2:3-4

Argumentul lui Pavel de ce nu trebuie să privim prin Lentila Eului este că nici Isus nu a făcut-o – cu toate că El avea, de fapt, dreptul să o facă. Singura persoană din întregul univers care este îndreptățită să se centreze pe sine este Dumnezeu. Numai El, cu sfințenia Sa, desăvârșirea Lui fără pată și puterea Sa nemărginită merită toată lauda oamenilor.

Însă Isus nu a crezut de cuviință că privilegiile divinității Lui sunt un lucru de care trebuie să Se agațe cu orice preț. De ce? Fiindcă a văzut o nevoie uriașă în omenire, pe care numai El o putea împlini, dacă dădea la o parte privilegiile Lui divine și dacă Se smerea pentru o vreme la nivelul omenirii, cu scopul de a suferi și muri pentru păcatele noastre.

Tot ceea ce Dumnezeu așteaptă de la noi să facem pentru ceilalți, este ce a fost El mai întâi gata să facă pentru noi.

Tim Kimmel, Căsnicia plină de har

Un strop de viață #679


Dumnezeu nu ne tratează așa cum obișnuim să ne tratăm noi unii pe alții. Totuși, dacă ne-am pus credința în Cristos și în lucrarea Lui înnoitoare de pe cruce, ar trebui să fim plini de har când ne relaționăm la partenerul nostru – mai ales când vine vorba de acțiunile și atitudinile care altfel ar eroda devotamentul dintre noi. Dacă suntem în Cristos, iar El este în noi, ar trebui să ne tratăm unul pe celălalt așa cum ne tratează El – cu har. Dacă am înțeles cu adevărat dragostea Lui plină de har și dacă L-am lăsat să sădească aceeași dragoste și în inimile noastre, am epuiza superlativele în încercarea noastră de a verbaliza dragostea minunată și pacea pe care le-ar aduce în căsnicia noastră.

Tim Kimmel, Căsnicia plină de har

Un strop de viață #677


Mulți ucenici ai lui Isus presupun că dragostea lui Dumnezeu se bazează pe performanțele lor. Cred că Dumnezeu îi va iubi mai mult dacă sar prin cercurile spirituale corecte și îi va iubi mai puțin dacă se comportă greșit. Din acest motiv se simt îndreptățiți să mențină Lentila Iubirii Dacă între ei și partenerul lor de căsătorie. Această realitate eternă trebuie să fie limpede ca cristalul: dacă Dumnezeu ne-ar oferi o iubire condiționată, afecțiunea divină s-ar opri complet în privința noastră. Aceasta pentru că „nu este niciun om neprihănit, niciunul măcar” (Romani 3:10), iar „toate faptele noastre bune sunt ca o haină mânjită” (Isaia 64:6), când sunt comparate cu perfecțiunea lui Dumnezeu. Mai departe, Scriptura ne învață că „El nu ne face după păcatele noastre, nu ne pedepsește după fărădelegile noastre” (Psalmul 103:10). Dacă ar fi făcut-o, toți am fi morți…

Dumnezeu Se relaționează la noi prin intermediul lucrării încheiate de Cristos pe cruce, ca jertfă substitutivă pentru păcatele noastre.

Tim Kimmel, Căsnicia plină de har