În acest an, cu ocazia Zilei Internaționale a Cititului Împreună (ZICI), m-am gândit să vă prezint 5 cărți devoționale pe care le-am citit ca familie în ultimii 3 ani, pentru a vă încuraja și pe voi să începeți sau să continuați acest obicei de a citi împreună cu voce tare (obicei căruia i-am dedicat o serie întreagă și alte articole).
Le voi lua în ordinea cronologică în care le-am citit noi, așadar, voi începe cu Fundamente – 12 principii biblice care modelează o familie sănătoasă de Ruth Chou Simons și Troy Simons, pe care am prezentat-o și într-un podcast și un articol separate.
Așa cum îi spune și titlul, cartea Fundamente prezintă 12 principii biblice de bază, fiecăruia fiindu-i dedicate câte cinci zile. Acestea includ: iubirea lui Dumnezeu, ura față de păcat, importanța memorării Scripturii, concentrarea pe Hristos, încurajarea și iertarea altora, umblarea în înțelepciune, cultivarea laudei, a rugăciunii și a mulțumirii, preocuparea pentru ceilalți și pentru lucrurile cerești.
Fiecare zi cuprinde un scurt text care explică un aspect al principiului, o idee principală de reținut, două întrebări de discuție și un verset de memorat. Dacă nu există întreruperi și cooperează toată lumea implicată, lectura întregului capitol nu durează mai mult de 15 minute.
Mi-a plăcut foarte mult că propune un devoțional sau un studiu care poate fi parcurs în orice perioadă a anului și cu ajutorul căruia poți să discuți despre fundamentele vieții creștine într-un mod organizat și coerent, prin care este implicată întreaga familie.
De asemenea, deși este o carte gândită pentru familii, inclusiv pentru copii, nu este scrisă într-un limbaj copilăros, nu este o carte cu poze pentru copii. Abordarea însă este prietenoasă cu copiii de la vârstă școlară în sus, deși poate fi adaptată și pentru copii mai mici, cu siguranță.
Cu consecvență, perseverență și flexibilitate, va dura mai bine de 3 luni să o parcurgeți pe toată, dacă citiți câte un capitol pe zi. După cum spuneam, fiecărui principiu îi sunt dedicate câte cinci zile sau capitole, ideea fiind ca acel principiu să poată fi aprofundat.
În plus, este o carte extrem de frumoasă din punct de vedere grafic, ce include picturi inspirate din natură, cu multă verdeață, copaci și munți.
În vacanța de vară din anul 2023 am început să citim 91 de zile în mijlocul naturii de Howard Bean, „o resursă pentru timpul de închinare în familie”, ce cuprinde „meditații pentru părinți și tineri, însoțite de povestiri pentru copii”, pe care noi am parcurs-o din luna august până la sfârșitul lui noiembrie.
Cartea este organizată în 13 părți dedicate fiecare unui domeniu al naturii, de parcurs fiecare în 7 zile, iar fiecare parte se încheie cu câte o povestioară însoțită de întrebări de discuții. Fiecare meditație sugerează un pasaj biblic de citit, iar apoi prezintă câte un element sau fenomen interesant din natură și o legătură cu ceva din Biblie sau din viața spirituală.
Mie mi s-a părut că reușește să obțină echilibrul ideal între cartea Scripturii și „cartea naturii”, astfel încât să-i mențină curiozitatea lui Mihai (care avea atunci 7-8 ani) și să nu forțăm vreo lecție biblică, ci să vadă cum se împletesc Scriptura și fascinația pentru lumea înconjurătoare într-un mod firesc. Meditațiile zilnice au lungimea potrivită pentru a păstra atenția tuturor, iar cartea întreagă este suficient de lungă pentru a avea un devoțional de familie pentru vreo 3 luni din an. Îl recomand cu drag!
Am început anul 2024 cu volumul De nedescris – 100 de povestiri despre Dumnezeu și știință de Louie Giglio și Tama Fortner, cu ilustrații de Nicola Anderson.
Acest devoțional nu include „povestiri”, cum scrie în subtitlu, ci niște scurte meditații din patru domenii științifice/ale cunoașterii: Cosmosul, Pământul, Animalele și Oamenii. Fiecare meditație are două pagini, în care sunt incluse și un pasaj biblic, o scurtă rugăciune, o casetă cu câte o informație inedită și ilustrații și/sau fotografii.
Similar cu devoționalul anterior, și acesta urmărește să facă legătura între știință și credința creștină, dar într-un limbaj mai jucăuș, adaptat copiilor, ceea ce înseamnă că textele au lungimea și tonul optime pentru a fi captivante pentru ei.
Îmi place această carte, care este prima dintr-o serie, pentru că încurajează și stimulează dezvoltarea sentimentului minunării în fața creației și a atotputerniciei și ingeniozității lui Dumnezeu care a întocmit-o.
Între timp a apărut în limba română și al doilea volum din această serie, Cât de măreț este Dumnezeu (pe care l-am tradus chiar eu, ahem!), pe care urmează să-l parcurgem și noi în perioada următoare.
Anul trecut în Postul Paștelui am ales să citim o carte special gândită pentru această perioadă pentru a fi citită în familie, și anume, Să îngrijim grădina inimii noastre – Cugetări zilnice pentru familie de-a lungul Postului Mare de Elissa Bjeletich și Kristina Wenger. Autoarele sunt ortodoxe și realizează emisiuni la Ancient Faith Radio.
Din câte știu eu în limba română nu există un astfel de material din perspectivă evanghelică, așa că m-am bucurat că există totuși tradusă o astfel de resursă, care, chiar dacă uneori ne-a făcut pe noi, părinții, să ridicăm din sprâncene, ne-a făcut să descoperim lucruri noi, interesante și edificatoare.
Mihai oricum studiază la școală religia, cultul ortodox (ceea ce înseamnă deseori, de fapt, că doamna profesoară le spune povestioare cu tâlc, mai degrabă decât nu știu ce doctrine cu care n-am fi de acord), așa că este oarecum familiarizat cu această tradiție creștină.
Ce ne-a plăcut la acest devoțional a fost faptul că am aflat lucruri noi cu privire la viețile anumitor sfinți sau cu privire la motivația anumitor practici și sărbători din calendarul bisericesc ortodox (pe care mie mi se pare cam rușinos să nu le știm, trăind într-o țară majoritar ortodoxă, chiar dacă ne declarăm altceva!), precum și întrebările de verificare și de discuție de la final, chiar dacă nu am reușit să discutăm atât de mult pe cât am fi dorit.
Cartea propune și multe sugestii de activități de făcut cu copiii de-a lungul Postului Mare, ceea ce o face să fie o resursă bogată și prețioasă la care se poate reveni an de an.
Rămânem în tradiția ortodoxă și cu ultima recomandare, care este un volum deosebit primit de la Sladjana Gurgu de la Editura Predania, și anume, Prima mea carte despre credința ortodoxă, cu ilustrații de Serioja Popov (pe care le-am mai admirat și în alte cărți de la ei, despre care scriam aici).
Fiind gândită și structurată ca un catehism, cred că ar fi materialul perfect de folosit la orele de religie și cred că ar trebui s-o aibă orice profesor de religie din cultul ortodox (dar nu numai ei!).
Conținutul ei este destul de cuprinzător. Aceasta include pe lângă niște noțiuni introductive despre semnul crucii, Biserică, Sfânta Scriptură și Sfânta Predanie (Tradiție) și o addendă cu explicarea Liturghiei, a Sfintelor Taine și cu principalele rugăciuni, precum și o hartă a Israelului și împrejurimilor și un disc cu evenimentele anului liturgic. Astea ar constitui, să spunem, specificul ortodox al cărții (dar nu neapărat, pentru că printre rugăciuni este inclus și Crezul, valabil pentru toți creștinii).
Apoi, cu excepția capitolelor despre Nașterea și Adormirea Maicii Domnului și Înălțarea Sfintei Cruci, cartea urmează destul de fidel textul și evenimentele biblice principale din Vechiul și din Noul Testament (cu trimiteri la pasajele scripturale), dedicând o porțiune mai mare acestuia din urmă, deși se oprește la Pogorârea Sfântului Duh și nu include nimic despre Pavel sau epistole.
Fiecare capitol include o prezentare a evenimentului/ personajului discutat, uneori împărțită pe câteva secțiuni, precum și niște întrebări de verificare și câte o idee de activitate practică (deseori de lucru manual).
Unele capitole au fost mai lungi, altele mai scurte, dar în general ni s-a părut că au lungimea potrivită pentru a fi citite seara împreună.
Am apreciat din nou ilustrațiile acestea în stil iconografic, care mie, personal, mi se par foarte potrivite pentru o carte cu subiect religios, pentru că impun tratarea subiectului cu o anumită sobrietate și reverență.
De asemenea, mi-au mai plăcut legăturile făcute între evenimente din Vechiul Testament și persoana Mântuitorului, cum ar fi înălțarea șarpelui în pustie și răstignirea Domnului, și trimiterile la diverse rugăciuni potrivite cu cele relatate sau la felul în care se pomenesc sau se sărbătoresc în timpul anului liturgic.
Acestea au fost cărțile devoționale (excluzând orice resursă de Advent) pe care le-am parcurs noi în familie în ultimii 3 ani și care ne-au ajutat să păstrăm obiceiul de a citi împreună cu voce tare aproape zilnic.
Pe lângă aceste resurse pe teme spirituale, am inclus de fiecare dată și o carte de povești și, mai recent, romane întregi, de când ne-am abonat la Biblioteca pentru Copii de la Editura Litera. Acum citim Crăiasa Zăpezii. Basme de Hans Christian Andersen, care variază de la scurte și simpatice/triste la mai lungi și ciudățele și până la foarte lungi și foarte impresionante, surprinzându-ne întotdeauna cu câte ceva.
Așadar, vă încurajez să vă faceți timp să citiți, oricât de puțin, în fiecare zi și vă las mai jos articolele mai vechi în care am făcut pledoaria acestui obicei.
Seria Cum să crești un cititor
Ziua Internațională a Cititului Împreună 2024 – Benzi desenate
Ziua Internațională a Cărții pentru Copii 2024
Ora fermecată (Ziua Internațională a Cititului Împreună 2023)
Ziua Internațională a Cititului Împreună 2022
Voi ce planuri de lectură aveți pentru ZICI 2025?
CARTEA E O VIAȚĂ 