Luna octombrie a început în forță, cu înregistrarea primelor episoade din noul sezon #ceov (pe care le puteți asculta aici), iar pe parcursul lunii m-am concentrat asupra lecturii celorlalte cărți pe care urmează să le prezentăm. Printre ele s-au strecurat și niște cărți tomnatice pentru copii, o bandă desenată, un roman și chiar și câteva cărți de Crăciun, în total 13 cărți.
Prima carte terminată în luna octombrie a fost romanul scris de Mélissa Da Costa, Zilele ce vor veni (căruia am și uitat să-i fac o poză). Citisem deja prima carte a ei apărută în română, Tot albastrul cerului (despre care am scris pe larg aici), și îmi plăcuse foarte mult, așa că am fost entuziasmată să citesc o altă carte de aceeași autoare.
Tema suna și ea promițător: Amande tocmai și-a pierdut soțul într-un accident și copilul la naștere și se retrage într-o casă la țară pentru a-i jeli. În timp, datorită unor agende și a unor calendare cu notițe ale fostei proprietare a casei, Amande se apucă de grădinărit, de gătit și de bricolat și iese din nou, ușor-ușor, în lume.
Ce m-a făcut să nu-mi placă la fel de mult ca prima a fost faptul că Amande se lasă convinsă că budismul are sens și asta este consolarea ei în final… (Socrii ei, în urma morții fiului lor, redescoperă biserica și își găsesc mângâierea în acel mediu, dar ea nu pare să fie atrasă în acea direcție.)
A doua carte terminată luna aceasta a fost una pe care am avut-o în lucru la editare, și anume, You’re Not Finished Yet, un devoțional de Christine Caine, pe tema dezvoltării anduranței spirituale.
Cele două cărți tomnatice pentru copii pe care le-am citit luna asta au fost Poveste de toamnă din seria Desișul de Muri de Jill Barklem și Tout est rouge de Kazuo Iwamura (care a scris și seria cu Familia Șoricel).
Amândouă, deși în stiluri diferite, sunt absolut drăgălașe și merită să existe în bibliotecă pentru a fi răsfoite în fiecare toamnă pentru frumusețea culorilor și bogăția detaliilor (la Barklem).
După aceea am parcurs și volumul Nestemate biblice – 52 reflecții exegetice pentru suflet de Silviu Tatu (mulțumim, Editura Scriptum!).
Îmi doream să mai citesc și ceva netradus din engleză din acest domeniu și în ansamblu a fost o lectură plăcută, chiar dacă mie personal nu mi s-a părut neapărat revelatoare. Am apreciat scriitura lipsită de limbaj de lemn și cred că este o bună introducere pentru cineva care ar vrea să treacă în revistă momentele-cheie ale Scripturii.
Apoi am recitit Prințesa și goblinii de George MacDonald, în vederea pregătirii unui episod special dedicat acestui autor de la nașterea căruia se împlinesc anul acesta 200 de ani. (Și acestei cărți am uitat să-i fac poză, se pare că luna asta mi-au scăpat mai multe fără poză!)
Am mai recomandat această carte și cu altă ocazie, dar a fost aproape ca și cum aș fi citit-o pentru prima oară. O să las câteva citate să vorbească de la sine.
Ține minte: deși ți s-ar putea părea un drum cu adevărat foarte ocolit, tu nu trebuie să te îndoiești de fir. De un lucru poți fi sigură: că în timp ce-l ții tu, îl țin și eu.
Bătrânețea adevărată înseamnă putere și frumusețe și voioșie și curaj și vedere clară, și mâini și picioare puternice, care nu dor. Eu sunt mai bătrână decât poți tu să-ți închipui…
Oamenii trebuie să creadă ce pot, iar cei care au o credință mai mare nu trebuie să fie severi cu cei care cred mai puțin. Mă îndoiesc că tu ai fi crezut totul dacă n-ai fi văzut câte ceva.
A vedea nu înseamnă a crede, ci numai a vedea.
Dacă o prințesă adevărată greșește, ea nu-și găsește liniștea până când nu are prilejul să arunce departe de sine acea greșeală, mărturisind-o astfel: „Eu am făcut asta și aș fi vrut să n-o fi făcut; îmi pare foarte rău că am făcut-o!”
Totul depinde de ceea ce se găsește în casa sufletului tău.
Am parcurs apoi Crezul Apostolic de A.W. Tozer pe care l-am prezentat în episodul #ceov din această săptămână, așa că vă invit să-l ascultați, dacă n-ați făcut-o deja.
Volumul prezintă o sinteză necesară în fiecare generație a esenței doctrinei creștine, care accentuează importanța lucrurilor esențiale, pentru a nu ne pierde în discuții inutile despre lucrui neesențiale.
Am citit apoi două cărți comandate pentru Crăciun: Bradul de Hans Christian Andersen, ilustrată de Bernadette Watts și Călătoria măgărușului la Betleem de Gerda Marie Scheidl, ilustrată de aceeași Bernadette Watts, ilustratoare care cred că a devenit una dintre preferatele mele și motivul pentru care voi mai lua niște cărticele doar pentru că ilustrațiile ei sunt minunate.
Îmi place să adaug în fiecare an cărți la colecția noastră de Advent/Crăciun, și chiar dacă băiatul meu de aproape 9 ani teoretic a cam depășit vârsta la care se încadrează aceste cărți, știm cu toții că cele cu adevărat valoroase nu au limită de vârstă. Chiar dacă cea cu măgărușul într-adevăr nu are o poveste remarcabilă, ilustrațiile compenseză și împreună transmit un mesaj important: nimeni nu este prea neînsemnat pentru a fi primit de Isus.
Bradul este un basm tipic lui Andersen, în care finalul nu este neapărat unul fericit, cât moralizator, poate chiar amar. Mesajul lui este că trebuie să fim mulțumiți mereu cu etapa/locul în care ne aflăm la un moment dat, și să ne bucurăm de ce ne putem bucura atunci, nu să tânjim mereu după un viitor „mai bun”, o poziție mai strălucită, pentru că s-ar putea să ratăm exact momentele în care am fost de fapt cel mai fericiți/împliniți. Ilustrațiile sunt, din nou, de vis!
Între timp, ca să nu mă mai bată Mihai la cap, am mai citit un volum de benzi desenate cu Ștrumfi, Ștrumfii și satul fetelor. Vol. 1: Pădurea interzisă. Atât o să spun: nu m-a mai luat somnul la acest volum, dar tot nu m-au cucerit.
Mare parte din lună însă am parcurs și un mamut de carte pentru emisiune, și anume, Isus prin ochii Orientului Mijlociu. Studii culturale în Evanghelii de Kenneth E. Bailey.
De mult nu mai citisem o carte cu atâta miez și perspective noi! Mi-au plăcut foarte mult diagramele sale în care evidențiază structura retorică a textului biblic, introducerea la parabole despre teologia metaforică a lui Isus și diversitatea de surse folosite din literatura creștină arabă sau siriacă, străine și necunoscute pentru creștinul european/occidental.
Știu că este o carte scumpă, dar vă asigur că merită fiecare bănuț! Mi-ar plăcea să citesc astfel de studii cu privire la toată Biblia, ceea ce spune ceva despre stilul autorului! Din fericire, mai avem în română un volum scris de el, Pavel prin ochi mediteraneeni – Studii culturale în 1 Corinteni.
Am încheiat luna octombrie citind două volume de Crăciun în pregătire pentru episodul nostru special de Advent. O să povestim atunci mai multe despre ele, așa că acum doar vi le arăt și vă spun cum se numesc.
Primul dintre ele se numește Cutia de pantofi de Francine Rivers (autointitulată „O poveste emoționantă despre credința simplă, dar inspiratoare a unui copil) și cuprinde o povestioară, un devoțional săptămânal de Advent și câteva rețete.
Al doilea este Miracolul din Betleem de Max Lucado, care discută despre implicațiile Crăciunului pentru viața noastră de acum, de zi cu zi, dar și pentru cea viitoare și include și acesta un devoțional săptămânal de Advent, scris de Christine Anderson.
Așadar, în luna noiembrie mă concentrez pe pregătirea ultimelor episoade din acest sezon, dar și pe lectura teancului de cărți luate ieri de la bibliotecă, unde nu mai fusesem de foarte mult timp.
Voi ce mai citiți toamna asta?
CARTEA E O VIAȚĂ 