„Creșterea copiilor prin iubire” de Crystal Paine

Dacă ești părinte și, la fel ca mine, crezi că le-ai cam citit pe toate pe tema părințelii și nu crezi că mai poți descoperi ceva revelator într-o nouă carte despre creșterea copiilor, astăzi te invit să-ți reconsideri poziția.

Cartea pe care v-o propun astăzi merită cunoscută cu atât mai mult cu cât poate, ca și mine, ați avut tendința să o treceți cu vederea, gândindu-vă, „ah, o altă carte pentru părinți, ce poate să mai spună nou?”. Eu însămi am fost foarte plăcut surprinsă, așa că haideți să vedem despre ce este vorba.

Cartea se numește Creșterea copiilor prin iubire – un ghid sigur pentru un început bun și este scrisă de Crystal Paine, soție, mamă biologică a patru copii și mamă adoptivă, autoare a cărții Money Saving Mom, binecunoscut bestseller New York Times și a unui blog cu același nume.

Poate că veți fi și voi un pic mirați de acest titlu, gândindu-vă că, mai ales în context creștin, dar și din ce în ce mai mult și în afara acestui context, este de la sine înțeles că iubirea stă sau ar trebui să stea la baza creșterii copiilor. Așa să fie și în realitate?

Crystal Paine este foarte deschisă încă de la începutul cărții când descrie momentul de cotitură din viața ei ca părinte, în urma căruia i s-a schimbat întreaga perspectivă asupra creșterii copiilor. Ea mărturisește cu multă vulnerabilitate cum, atât ea, cât și soțul ei, au fost creștini de mici, au făcut mereu parte din comunități creștine, implicați în slujire, și-au început relația ca la carte, și-au planificat o viață de familie după principii creștine și și-au înscris copiii la școli creștine.

Cu toate acestea, într-o zi a primit vestea devastatoare că unul dintre copiii ei are un comportament delincvent la școală și tendințe suicidare, pentru a ajunge în final cu el la camera de gardă a spitalului, căutând o soluție pentru această situație disperată.

În procesul de recuperare după această traumă, terapeuta i-a spus lui Crystal: Cred că te străduiești mult prea mult să îți îndrepți și să-ți corectezi copilul. Ce-ar fi mai bine să încerci doar să fii alături de el și să-i arăți iubire? Și aceasta este cheia în care este scrisă și trebuie înțeleasă cartea Creșterea copiilor prin iubire de Crystal Paine.

Creșterea copiilor bazată pe dragoste nu este „răspuns-rapid”, nici „soluție–fulger” și nici „strategie-în-șase-pași”. Ci îți cere să te concentrezi asupra tuturor lucrurilor pe care le crezi. Are la bază înțelegerea profundă a faptului că Dumnezeu te iubește din toată inima, și că te-a creat cu un scop, pentru un scop, scrie Crystal Paine.

Ea ne îndeamnă să ne punem niște întrebări care sunt valabile pentru oricare dintre noi, fie că suntem părinți sau nu: Cum ne-ar schimba viața, oare, credința reală în dragostea statornică a lui Dumnezeu, și în compasiunea Lui nesfârșită față de noi? Cum ar fi să ne petrecem restul zilelor întemeiați pe acest adevăr și găsindu-ne odihna în el? Ce aș face Eu, cea iubită, în acest caz?

Scopul meu este să mă las atât de îmbibată de adevăr în viața mea zilnică, încât să nu mai existe niciun pic de spațiu în care minciunile să-și facă sălaș, în mintea și în inima mea! Și ca urmare a acestui fapt ai ocazia să le arăți în fiecare zi copiilor tăi dragostea lui Cristos. Ai șansa să fii reprezentantul lui Isus în fiecare zi.

Copiii tăi au nevoie să te vadă că umbli în credință și că lași acest adevăr să se reverse din tine, în toate acțiunile și interacțiunile tale.

Încercarea de a controla, de a repara, de a salva și/sau de a administra până în cele mai mici detalii viața și viitorul copilului este o rețetă sigură – să ne simțim tot timpul copleșiți, stresați și plini de vinovăție! Pentru că, declară Crystal Paine, succesul sau eșecul vostru ca părinți nu depinde de felul în care se vor dezvolta copiii voștri și nici de alegerile pe care le fac!

În loc de părinți care caută perfecțiunea în toate, copiii noștri au nevoie de părinți care să fie destul de smeriți să recunoască atunci când au făcut o greșeală, când au ratat ținta sau când au dat greș.

Ca părinți, suntem tentați să încercăm mereu să ne salvăm copiii din situațiile grele, dar datoria noastră nu este să fim salvatorii copiilor noștri, ci să-i călăuzim spre Isus. Le putem oferi un exemplu și îi putem învăța să deosebească binele de rău, dar finalmente nu-i putem determina să facă ceea ce trebuie sau să facă alegerea care-L onorează pe Dumnezeu – mai ales când sunt deja mari.

Autoarea propune în continuare câteva Alegeri dătătoare de viață pe care le putem face în relația cu copiii, unele dintre ele valabile și în alt fel de relații din viața noastră.

De exemplu, prima dintre ele este aceea de a ne apropia și de a iubi: Când copiii trec prin momente grele, lucrul de care au cea mai mare nevoie atunci este să ne apropiem de ei și să le oferim dragoste.

Nu contează ce a făcut copilul tău. Nu contează ce a spus. Nu contează dacă a dat-o în bară în cel mai rău mod posibil. Ne stă la îndemână alegerea de a ne susține copilul și de a-l iubi.

O altă alegere dătătoare de viață este aceea de a asculta cu atenție. Pornind conversația cu o întrebare și cu dispoziția de a asculta, copilul simte că-mi poate împărtăși părerea sa.

Călăuzește cu smerenie este o altă alegere dătătoare de viață pe care ne îndeamnă Crystal Paine să o facem.

Când se uită la noi, văd copiii noștri un exemplu al asemănării cu Cristos, pe care să vrea să-l imite? Nu cumva spunem că-L iubim pe Dumnezeu și că vrem să-L onorăm, și totuși ne vedem mai departe de ale noastre cu o atitudine de frustrare, mânie și asprime?

Iar atunci când deja copiii au devenit adolescenți, trebuie să fim gata să le Dăm drumul. Cel mai mare dar pe care îl putem oferi copiilor este să le dau drumul, și să stau pe margine, susținându-i de la distanță, scrie Crystal Paine.

A-i lăsa să-și exprime personalitatea proprie, să experimenteze idei noi, să-și urmeze pasiunile și (cel mai probabil) să dea greș și să resimtă descurajare – poate fi un lucru dificil, dar în același timp, o! atât de benefic. Le putem fi alături încurajându-i, dovedindu-le iubirea și încrederea noastră, și oferindu-le o „plasă de siguranță” a dragostei în care să crească.

Nu le frânge aripile copiilor tăi și nu încerca să-i transformi în ceea ce crezi tu că ar trebui să fie. Susține-i când ies în lume și își încearcă aripioarele și urmărește-i îndeaproape cum învață să zboare în felul lor, ne încurajează Crystal Paine.

Autoarea va dedica fiecăreia dintre aceste alegeri câte un capitol separat în cartea Creșterea copiilor prin iubire. În cele ce urmează vă voi împărtăși ce mi s-a părut unic în câteva dintre capitolele respective.

De exemplu, în capitolul Apropie-te și iubește Crystal Paine menționează o observație cu privire la plante, care li se aplică și oamenilor, în special copiilor: Nu țipi la o floare căreia nu-i merge bine, ci o uzi.

Mi-e rușine să recunosc că tendința mea este să-mi pierd foarte repede cumpătul și să ridic tonul, iar această observație m-a mustrat în mod direct. De asemenea, ea mai remarcă și că copiii noștri nu au nevoie de eficiența noastră. Ei au nevoie de prezența noastră.

De aceea, fii interesat de ceea ce îi interesează pe ei. Atunci când iubești pe cineva din suflet, îți pasă și de lucrurile de care îi pasă lui. Roagă-te cu copilul tău. Ieși la o plimbare cu copilul tău. Pune-te în pielea copilului tău. Joacă-te cu copiii tăi.

Creșterea copiilor prin iubire nu înseamnă să treci ușor peste comportamente sau atitudini greșite (există adesea discuții și urmări ale acestora) și nici să crești copii care să fie codependenți, în loc să fie independenți, ci înseamnă să-ți amintești să oferi har și să iubești mult, ține să clarifice Crystal Paine.

Înainte de a trece la consecințe, îmi impun să mă opresc și să mă pun în pielea copilului meu; Îi cer Domnului să-mi dea înțelepciunea necesară pentru a administra bine fiecare situație. Și asta pentru că relația cu copiii mei și felul în care reacționez față de ei vor conta enorm zeci de ani de-acum.

De aceea, ține minte: Când timpul tău de liniște este întrerupt și te enervezi, apropie-te și iubește. Când pruncul tău te calcă pe nervi, apropie-te și iubește. Când simți că te cuprinde iritarea, apropie-te și iubește. Apropie-te și iubește.

Din capitolul 6 – Ascultă cu atenție –am reținut cât de important este să nu reacționezi imediat, ci să-ți oferi și ție, și copilului răgazul de a comunica cu calm și de a afla toată povestea.

În loc să te repezi să le corectezi comportamentul neadecvat, mai întâi ascultă ce încearcă să-ți comunice copiii prin ceea ce fac!

În plus, dacă petreci cea mai mare parte a timpului spunându-i „nu” copilului tău, arătându-i doar ce face greșit și spunându-i că trebuie să se descurce mai bine, crezi că se va simți iubit, îngrijit, apreciat și ocrotit?

Dacă ești prea ocupat să-ți asculți copiii când sunt mici, în cele din urmă vor înceta să mai încerce să-ți împărtășească ceva.

Dacă pentru copilul tău ceva este destul de important încât să vrea să-ți povestească, ar trebui să fie la fel de important și pentru tine să vrei să-l asculți.

Așadar, fii disponibil când copilul vrea să-ți vorbească!

O idee care revine de mai multe ori pe parcursul cărții Creșterea copiilor prin iubire de Crystal Paine și la care cred că avem nevoie să luăm aminte mulți dintre noi este să nu ne mai creștem copiii cu gândul la propria reputație, la ce se va spune despre noi în funcție de cum se comportă copiii sau de ce alegeri fac.

Pentru că poate că vom reuși să avem copii care se comportă exemplar în exterior, dar care în interiorul lor să strângă tot felul de revolte tăcute și frustrări care la un moment dat vor exploda și ne vor doborî.

Scopul creșterii copiilor este să formăm adulți care să poată fi trimiși în lume, și să aducă o schimbare în bine.

Când gestionăm fiecare detaliu al vieții copiilor noștri și când exagerăm cu protecția lor, practic nu le dăm voie să învețe cum să crească și să devină adulți.

De aceea, în loc să-i întâmpini cu refuzuri, începe să spui „da” cât de des poți sau invită la discuție: „Hai să vorbim despre asta. De ce vrei să faci așa ceva?”

Dacă nu e vorba de vreun păcat sau de o dilemă morală, încearcă să spui tot timpul „da”.

În final, însă, scrie Crystal Paine, trebuie să-mi încredințez copiii și viața lor în mâinile lui Dumnezeu. Copiii mei sunt mai întâi ai Lui, și apoi ai mei.

Creșterea copiilor prin iubire înseamnă că nu trebuie să mai porți povara senzației că nu ești sau nu faci îndeajuns, pentru că El – Dumnezeu este îndeajuns.

Pentru mine cartea Creșterea copiilor prin iubire de Crystal Paine a fost o surpriză plăcută, pentru că, după cum spuneam la început, deși m-a atras ca noutate inițial, nu aveam mari așteptări că voi citi ceva nou. Și într-adevăr nu au fost neapărat lucruri noi pentru mine, dar aveam nevoie să le aud din nou sau cu un alt accent din partea cuiva cu care am putut să mă identific mai bine, aflându-mă într-o nouă etapă a creșterii băiatului meu.

Deși argumentul principal pe care se bazează cartea – și anume acela că înțelegerea iubirii lui Dumnezeu față de noi ne schimbă perspectiva asupra relației cu copiii și ne dă puterea să-i iubim – s-ar putea să nu fie la fel de convingător pentru toată lumea, mi-a plăcut că autoarea scrie foarte mult din experiența proprie și nu se chinuie să-și susțină sfaturile cu versete biblice. (Nu e lipsită de acestea, stați liniștiți, dar cred că sunt folosite exact atât cât trebuie, atunci când e cazul.)

Mi-a plăcut, de asemenea, că se concentrează pe o abordare blândă, empatică a comportamentelor problematice sau greșite, în încercarea de a înțelege ce le-a provocat, nu în căutarea unor „consecințe” potrivite.

Multe cărți de parenting creștine pun accentul pe autoritatea părintească, supunerea copilului, disciplinare și identificarea consecințelor potrivite pentru nesupunere și neascultare, iar Crystal Paine nu neagă necesitatea acestora. Dar recunoaște și că, de multe ori, ne enervăm, deschidem gura și rănim și predicăm, înainte să ne luăm câteva momente să înțelegem DE CE s-a întâmplat ce s-a întâmplat, dacă este cu adevărat ceva atât de grav pe cât ni se pare nouă și să ne gândim cum îi putem iubi ca Isus.

Așa cum spune Crystal Paine la un moment dat, după un incident trăit chiar de ea, canapeaua pătată se poate înlocui/spăla/repara, dar vorbele pe care le spui la nervi copilului nu le poți lua înapoi. Iar relația cu copilul tău este mai importantă decât canapeaua pătată.

Așa că îi mulțumesc lui Adi Miu de la Editura Stephanus pentru această carte și sper să mai avem parte și de alte colaborări în viitor!

Episodul integral:

Mai multe resurse pentru părinți:

5 cărți pentru părinți

Alte 5 cărți pentru părinți (ediția 2020)

Cum să creștem copii recunoscători

Un strop de viață pentru părinți