Pe 7 februarie 2024 sărbătorim Ziua Internațională a Cititului Împreună, ce are ca temă în acest an (cel puțin la noi, din câte mi-am dat seama) benzile desenate.
Evident că nu puteam rata acest eveniment, așa că m-am gândit să vă împărtășesc topul benzilor desenate preferate în familia noastră, de la cele pentru cititori începători până la cele pentru toată familia. Mă va ajuta în prezentarea unor dintre ele (mai ales a celor pe care nu le-am citit) asistentul meu, Mihai (băiatul meu de 8 ani și 2 luni).
Sper ca acestea să fie o sursă de inspirație în alegerea lecturii, fie ea cu voce tare sau nu, cu ocazia ZICI sau în orice altă zi!
Benzi desenate pentru cititorii începători
Seria Benny și Penny de Geoffrey Hayes – una dintre primele citite de Mihai, îi are ca protagoniști pe doi șoricei care se confruntă cu tot felul de probleme specifice vârstei. Lui Mihai îi plăcea să le citească cu intonație și voci diferite și să ni le citească și nouă (ajută și grafia cu bold, literele de diferite mărimi, semnele de exclamație etc).
Însă primul titlu care i-a venit lui Mihai în minte când i-am spus despre tema ZICI a fost Ștrumfiiiiiii!!!! – serie pe care a trebuit să o ascund în ladă, atât de des le recitea! „Sunt toate foarte amuzante! Nu pot alege una preferată!” – declară el.
Mie mi se par copleșitoare și greu de urmărit, iar eu și soțul meu am adormit de fiecare dată când a vrut să ne citească din ele! Soțul meu n-a scăpat să nu citească și el toate volumele (în română) îndemnat de fiul său, dar tare greu le-a dus și el la capăt. Așa că, dacă suferiți de insomnie, eu zic că nu strică să le ștrumfiți… pardon, încercați!
Benzi desenate pentru cititori independenți
Seria Poptropica (1-4) de Mitch Krapata, ilustrată de Kory Merritt
Descrierea lui Mihai – Este o serie de benzi desenate în care este vorba despre trei copii și un bărbat pe nume Octavian care vrea să salveze o fată, dar nu are voie, pentru că altfel schimbă istoria. Mi-a plăcut pentru că acești trei copii călătoresc în timp și sunt atacați de vikingi, de gorgonele și era să fie toți mâncați de un urs polar. Și mi-a plăcut și că George zice replici amuzante (copiii au găsit o corabie vikingă, iar el a zis „Este o corabie vikingă!”, iar Oliver i-a spus „Tu de unde știi?”, iar George a zis „De la Lego!”) și e înnebunit după prânzuri. Am citit-o de 5 ori și l-am pus și pe tati să o citească!
Seria Max și Minicavalerii de Lincoln Pierce
Descrierea lui Mihai – E vorba despre o fată pe nume Max, care și-a făcut o echipă de mini-cavaleri. Unchiul lui Max a găsit din nou regatul Măisăfie în care se născuse și în care o găsise pe Max. Acel regat era condus de un rege bun, pe nume Conrad, dar fratele lui, Horificus, era invidios pe el pentru că nu era și el rege. Într-o zi, Conrad a plecat în căutarea Bestiei de Neînvins, iar Horificus i-a luat tronul. Mini-cavalerii încearcă să-l înlăture pe Horificus. În al doilea volum, mini-cavalerii descoperă corpohoții [nota mea: un fel de alter-ego rău care iese din fiecare, din ce am înțeles eu] și încearcă să scape de ei, ca să nu mai existe rău în regat.
Vacanța lui Nor de Maria și Ileana Surducan – o bandă desenată scrisă de două surori românce, pe care am citit-o toți trei și ne-a plăcut foarte mult. Am scris despre ea în rubrica Cărți cu dor de ducă, iar Mihai a recitit-o de vreo 3 ori, de a fost nevoie să o ascund și pe ea în ladă :)).
Autoarele se inspiră din folclorul și imaginarul fantastic românesc, creând o poveste captivantă și foarte amuzantă despre prietenia improbabilă a trei copii speciali și modul în care își petrec aceștia vacanța de vară.
Nor descoperă că e nepot de solomonar, Skai, o fată cu păr roz, e paznicul ciulinilor și scaieților, Laci (citit după pronunția ungurească, „Loți”) mânuiește cu dibăcie praștia și poate dispărea în mod misterios, iar Amnar, vecina lui, după cum sugerează și numele ei, poate face foc.
El Surdo de Cece Bell – o altă bandă desenată pe care am citit-o toți trei și pe care Mihai a tot recitit-o (ghiciți unde a ajuns și ea…), care a fost o surpriză foarte plăcută pentru mine, pentru că inițial când a apărut nu i-am acordat nicio atenție (ce-i drept, nu am acordat multă vreme atenție benzilor desenate în ansamblu).
Eu am citit-o inițial în engleză, împrumutată de la bibliotecă, dar apoi am cumpărat-o în română pentru biblioteca personală. Între timp, a apărut o ediție specială, ce „conține 40 de pagini inedite cu poze din copilăria autoarei, primele schițe ale cărții, mesaje de la Cece și multe altele”.
Despre ce este vorba? Aceasta descrie experiența autoarei sub forma ficționalizată a unor personaje cu urechi (iepuri?): ea a rămas surdă în urma unei meningite grave la vârsta de 4 ani, iar banda desenată cuprinde copilăria ei și dificultățile de integrare la școală, de a-și face și păstra prieteni și, în final, de a-și asuma acest „defect” și a considera folosirea aparatului auditiv o super-putere și a trece peste sentimentele de inferioritate și de neadecvare cauzate de acestea. Foarte amuzantă, înduioșătoare și impresionantă în același timp, v-o recomand cu căldură!
Benzi desenate pentru adolescenți
Este o coincidență faptul că toate trei au într-un fel sau altul ca temă Cel De-Al Doilea Război Mondial, de ambele părți al frontului. Știu că există benzi desenate pentru acest segment de vârstă mult mai vesele, dar momentan nu m-au atras, și cred că este mai important să atragem atenția asupra celor care abordează subiectele „grele” într-un format mai prietenos.
Unde este Anne Frank de Ari Folman și Lena Guberman – i-am dedicat un articol separat, în care am comparat-o cu ecranizarea, pe care vă invit să-l (re)citiți, pentru a vedea în detaliu despre ce este vorba. Pe scurt, este o incursiune inedită în viața și tragedia lui Anne Frank, prin intermediul jurnalului său, al cărei alter-ego, Kitty, prinde viață în Amsterdamul zilelor noastre.
Haiku siberian de Jurga Vile și Lina Itagaki – este o mărturie cutremurătoare despre cealaltă parte a frontului, care spune povestea deportării în Siberia a tatălui autoarei lituaniene, copil la acea vreme, alături de familia sa și de alte rude. Vedem cum, în condiții vitrege, oamenii de caracter își găsesc resursele interioare de a rămâne oameni, de a rezista, de a-i ajuta și pe alții din puținul lor și de a transmite generațiilor viitoare, chiar și în acele condiții, niște valori.
Pasărea albă de R.J. Palacio – Promovată ca fiind o poveste din universul cărții Minunea de aceeași autoare, doar pentru că este vorba despre bunica personajului „negativ” din acel roman, ea poate foarte bine să fie citită ca o poveste de sine stătătoare.
Această bunică, o evreică franțuzoaică, îi povestește nepotului ei, Julian, cum a reușit ea să supraviețuiască în timpul Celui De-Al Doilea Război Mondial în Franța ocupată de naziști, datorită unui coleg de clasă altruist.
Este o poveste minunată, impresionantă, cutremurătoare despre puterea prieteniei, bunătate și acceptarea celorlalți, care se vrea a fi încă o piatră de aducere-aminte pentru ca lumea să nu uite și să nu repete atrocitățile Holocaustului, dar și un manifest împotriva discriminării în general, însă mai ales a refugiaților (autoarea face trimitere la finalul cărții la politica administrației Trump față de refugiații sirieni). V-o recomand din plin!
Nu se putea să nu includ și niște manga, mai ales că este foarte pe val acum, de când au început să se traducă și la noi marile serii nipone.
Minciuna ta din aprilie de Naoshi Arakawa – spune povestea unui pianist adolescent precoce, care, după moartea mamei sale, nu mai aude muzica pianului, și a întâlnirii sale cu o violonistă precoce, care îl provoacă să revină în lumea muzicii, cântând în duet împreună cu ea. Cartea cuprinde și linkuri către muzica pe care o interpretează personajele și este pur și simplu o lectură caldă, dar care ne și „provoacă” să ne depășim limitele și temerile. Eu de-abia aștept următorul volum!
Benzi desenate pentru toate vârstele
Integrala Peanuts, vol.1 de Charles M. Schulz – din păcate în limba română se lasă așteptate de ani de zile noi volume din această serie… Mihai a citit acest volum de foarte multe ori și nu, nu a ajuns în ladă, pentru că această serie este și preferata noastră, a părinților! Avem următoarele 5 volume ale integralei în engleză și Mihai tot întreabă când mai apar în română, pentru că, deși nu sunt gândite pentru copii, multe dintre ele pot fi gustate și de ei.
Face parte din categoria cărților clasice, veșnic „verzi”, de un umor fin și, pe alocuri, incredibil de profunde. Și asta pentru că Peanuts nu înseamnă doar Snoopy, personajul pe care îl știu cei mai mulți, mai ales în afara spațiului american. Peanuts înseamnă întrebările existențiale ale lui Charlie Brown, sesiunile sale de terapie cu Lucy, răspunsurile profunde pe care i le dă de multe ori Linus și da, mult umor, deseori obținut fără cuvinte. Dacă ar fi să alegeți o singură bandă desenată pe care să o citiți în viața asta, vă îndemn să o alegeți pe aceasta! De altfel, multă vreme a fost singura pe care am gustat-o, fiind foarte ușor de urmărit din punct de vedere vizual, dar și cea care te răsplătește cel mai mult din punct de vedere intelectual.
Și ce-ar fi mai potrivit pentru încheiere decât o bandă desenată despre bibliofilie?
Îndrăgostită de cărți de Debbie Tung – este o colecție de benzi desenate despre viața de cititor împătimit, despre lectură și tot spectrul de emoții pe care le provoacă, despre viața de introvertit, o carte care mi-aș fi dorit să nu se mai termine! Plină de umor și de situații foarte exact descrise în care m-am regăsit și eu, această carte a fost îndrăgită de toată familia.
Voi ce bandă desenată ați alege să citiți dintre cele recomandate de noi? Ce alte cărți de benzi desenate v-au plăcut sau v-au făcut cu ochiul?
PS: Vezi și articolele din anii trecuți, scrise cu ocazia ZICI:
Ora fermecată (Ziua Internațională a Cititului Împreună 2023)
Ziua Internațională a Cititului Împreună 2022
CARTEA E O VIAȚĂ 