„Familia tehno-inteligentă” de Andy Crouch

Să recunoaștem: cu toții petrecem mai mult timp pe device-urile noastre, fie ele telefoane, laptopuri, tablete sau clasicul televizor. Mai mult timp decât intenționăm, atât din cauza faptului că, din scroll în scroll, pierdem noțiunea timpului, dar și din cauza faptului că, în ultimii ani, odată cu situația cauzată de pandemia de COVID-19, tehnologia a ajuns să aibă o importanță fără precedent.

Prin intermediul ei muncim, prin intermediul ei învățăm și tot prin intermediul ei ne distrăm în timpul liber. Și nici timpul liber nu mai este ce era, pentru că în orice moment de așteptare, în orice mică fereastră în care, teoretic, nu am face decât să stăm și să așteptăm, telefonul ne scoate din impas și ne ajută să nu ne „plictisim”.

În curând însă, ajung să se vadă în viața noastră efectele sale negative. Deși interacționăm ca niciodată unii cu alții, oricând, oriunde, comunicăm, de fapt, mai puțin și mai ineficient ca niciodată. Copiii, expuși de mici la ecrane, nu au răbdare să stea pe scaun la școală, devin ușor irascibili, cer mereu să fie distrați și își pierd repede concentrarea. De gradul ridicat de analfabetism funcțional din țara noastră nici nu mai pomenim.

Și, mai presus de toate, nu mai știm să ne odihnim. De când ne trezim și până ne culcăm întreaga lume cu știrile și informațiile ei este doar la un buton distanță și ne-am obișnuit să fim contectați la ea permanent. Nici măcar la biserică nu mai putem sta două ore decontectați, pentru că, nu?, avem textul biblic pe telefon. Ce e de făcut?

Vă aduc în atenție câteva soluții pe care le propune Andy Crouch în cartea Familia tehno-inteligentă – Pași zilnici prin care să ții tehnologia în frâu.

Andy Crouch este autor, muzician și jurnalist, a fost director executiv al Christianity Today, iar în prezent este consultant teologic și cultural pentru Praxis. E membru al consiliului de conducere al Fuller Theological Seminary, Council for Christian Colleges and Universitites și InterVarsity Christian Fellowship la Harvard.

În cartea Familia tehno-inteligentă Andy Crouch prezintă cele 10 limite pe care familia sa le-a impus tehnologiei – iar prin tehnologie vom înțelege în această discuție, așa cum înțelege și el, tehnologia cu ecrane: telefoane, tablete, jocuri video, televizor. Însă, așa cum veți vedea, în abordarea sa, deși are intenția de a restricționa accesul la această tehnologie, pune accentul pe alte lucruri bune pe care să le facem mai accesibile pentru noi astfel încât să o înlocuiască sau să-i limiteze atracția.

Pentru că, așa cum spune el, creșterea copiilor într-un stil tehno-înțelept nu are ca scop eliminarea tehnologiei, ci înlocuirea ei cu lucruri mai bune. Și asta nu este valabil doar pentru creșterea copiilor. Veți vedea că, deși cartea este gândită pentru familii și pomenește despre creșterea copiilor, limitele sugerate ar fi utile oricui, indiferent de vârstă sau statut marital.

Cartea include și multe statistici, majoritatea provenind dintr-un studiu Barna despre rolul pe care-l joacă tehnlogia în familiile americane, precum și despre preocupările părinților și ale copiilor privind tehnologia. Aceste date sunt acum destul de învechite, dar tot ne oferă o perspectivă îngrijorătoare, iar o statistică mai recentă în urma ultimilor ani de lucru de acasă și școală online probabil că ar fi de-a dreptul alarmantă.

De aceea, Andy Crouch subliniază încă de la început că va trebui să decidem că noi vom fi diferiți, că familia noastră va fi diferită.

Locul potrivit pentru tehnologie nu trebuie să fie același pentru fiecare familie; nu a fost nici pentru noi același în fiecare perioadă a vieții noastre.

Să-ți dai seama, așadar, care este locul potrivit pentru tehnologie în familia ta în această perioadă a vieții necesită discernământ, nu neapărat o formulă simplă de urmat.

Așadar, cartea Familia tehno-inteligentă se vrea a fi un ghid dur care te va ajuta să pui tehnologia la locul ei în casa și în viața ta, menținând situația cât mai mult timp, scrie Andy Crouch.

Autorul va folosi în continuare conceptul tradus cu „impulsionare”, preluat din cartea Nudge. Cum să luăm decizii mai bune în privința banilor, a sănătății și a mediului înconjurător de Richard H. Thaler și Cass R. Sunstein.

Impulsionările sunt mici schimbări pe care le poți face în mediul care te înconjoară, schimbări care îți vor înlesni alegerile pe care vrei să le faci sau alegerile pe care vrei să le facă alții.

Pur și simplu îți scot în față cea mai bună alegere, fiindu-ți mai greu să faci alegerea greșită.

Un exemplu foarte grăitor pentru o astfel de impulsionare este cel pe care îl oferă autorul. El povestește că soția lui pune întotdeauna pe masă la cină un bol cu salată – Nu insistă, dar ne impulsionează. Dacă el nu ar fi acolo, sigur nu ai mânca, dar dacă tot este pe masă, îți este mai la îndemână să faci o alegere sănătoasă.

Creatorii de gadgeturi au devenit experți în impulsionări, arată Andy Crouch. Fiecare notificare pe care o vezi pe telefon este o impulsionare – nu o poruncă și nici o cerere, ci ceva ce te încurajează să te oprești din ceea ce faci și să-ți îndrepți atenția spre ecran. Însă, de vreme ce se află chiar în fața ta, este ușor să alegi să te oprești și să-l pornești.

Îmi doresc o viață de conversație și prietenie, nu distragere și divertisment; dar în fiecare zi, chiar de mai multe ori pe zi, sunt impulsionat în direcția opusă. O parte importantă din arta de a trăi responsabil alături de tehnologie este să ne stabilim impulsionări mai eficiente, scrie Andy Crouch.

Pe de altă parte, trebuie să facem și schimbări lăuntrice: să ne dezvoltăm puterea de a face alegeri bune chiar dacă tot ceea ce avem în jur ne impulsionează sau chiar ne împinge în direcția greșită. Iar pentru aceasta avem nevoie de discipline.

Acestea ne împing dincolo de limitele noastre firești și toate ne oferă resurse spirituale pentru viața zilnică pe care altfel nu le-am fi putut obține.

Fiind dedicată în primul rând ușurării vieții, tehnologia ne descurajează de la discipline, mai ales cele care presupun dezlipirea noastră de tehnologie. În acest sens vă recomand alte două cărți, Disciplinele spirituale de Richard Foster și Ia-ți viața înapoi de John Eldredge.

În plus, ne îndeamnă Andy Crouch în cartea Familia tehno-inteligentă, să ne aranjăm căminul și să ne reglăm tiparele vieții zilnice în așa fel încât să ne fie ușor să facem cea mai bună alegere. Iar pentru că cea mai bună alegere presupune întotdeauna forță și curaj, vom include perioade de efort crescut sau de retragere, care ne vor ajuta să luăm decizia corectă atunci când nu ne vine ușor să o facem.

Planul de atac propus de el în acest sens este format din trei pași principali: să alegi caracterul, să-ți organizezi spațiul și să-ți structurezi timpul. În continuare, Andy Crouch prezintă cele zece angajamente tehno-înțelepte pe care și le-a luat familia sa pentru a ține tehnologia la locul ei.

Primul dintre ele are legătură cu caracterul: Ne dezvoltăm înțelepciunea și curajul împreună, ca familie.

Astfel, tehnologia poate fi foarte bună doar dacă ne ajută să devenim ceea ce suntem meniți să fim. Suntem însă mai răbdători, mai buni, mai iertători, mai puțin temători, mai dedicați și mai creativi decât cei care au trăit cu un secol în urma noastră? Și dacă suntem, cât de mult datorăm acest lucru tehnologiei?

Aici avem miezul paradoxului, remarcă Andy Crouch: Tehnologia este o expresie minunată, demnă de laude a creativității umane și a cultivării lumii. Însă în cel mai bun caz este neutră atunci când vine vorba de formarea de oameni care pot crea și cultiva conform menirii lor.

De aceea, trebuie să ne întrebăm atunci când folosim diverse mijloace tehnologice: Mă va ajuta acest lucru să fiu mai puțin nebun și mai înțelept? Mă va ajuta asta să fiu mai puțin temător și mai curajos?

Al doilea angajament pe care și l-a luat familia Crouch ține de organizarea spațiului: Vrem să creăm mai mult decât consumăm. Ne umplem așadar căminul cu acele lucruri care răsplătesc abilitățile și implicarea activă. Pentru că, spune Andy Crouch, cea mai bună cale prin care să alegi caracterul este să-l faci parte din mobilier.

Identifică încăperea în care familia ta petrece cel mai îndelungat timp și elimină de acolo orice lucru care-ți cere puțin și dezvoltă puțin în tine. Apoi umple spațiul rămas cu tot felul de oportunități pentru a-ți exersa creativitatea și abilitățile, frumosul și riscul.

Al treilea angajament pe care îl propune acesta este unul de care cred că avem nevoie urgentă cu toții: Suntem meniți pentru un anumit echilibru între muncă și odihnă. Așadar, timp de o oră pe zi, o zi pe săptămână și o săptămână pe an ne oprim toate gadgeturile și ne închinăm, sărbătorim, ne jucăm și ne odihnim împreună.

Un mod simplu prin care putem implementa acest lucru este exprimat în următorul angajament din cartea Familia tehno-inteligentă: Ne trezim înaintea gadgeturilor noastre, iar ele se „duc la culcare” înaintea noastră. Și nu pe noptieră în dormitor, ci în altă încăpere!

Un alt angajament menționat de Andy Crouch în cartea Familia tehno-inteligentă este: Folosim ecranele cu un scop și le folosim împreună, nu aiurea și singuri.

Ecranele fac mult prea puțin în privința dezvoltării abilității de a aștepta, de a fi atent, de a contempla și de a explora – toate fiind elemente necesare pentru a descoperi abundența obișnuitului.

Așadar, atunci când ne așezăm în fața televizorului, va fi cu un scop specific, nu doar pentru divertisment și amuzament, ci pentru minunare și explorare. Atunci când navigăm pe rețelele de socializare, o vom face pentru ocazia de a le mulțumi prietenilor, pentru a ne bucura de darurile lor creative și pentru rugăciune privind nevoile lor, nu doar pentru a uita de propria noastră plictiseală.

Disciplina în acest caz constă din respectarea unei reguli simple: ecranul rămâne oprit, cu excepția cazului în care îl folosim împreună cu un scop specific și creativ.

Ceea ce a foarte greu de făcut dacă munca ta implică folosirea ecranelor, dacă te ocupi de crearea de conținut pe rețelele de socializare sau pe bloguri sau site-uri, cum facem și noi. Este greu să nu lași munca sau tentația de a vedea ce mai e nou pentru a le spune și altora să nu se infiltreze în timpul care ar trebui delimitat pentru familie sau alte activități.

În ceea ce privește următorul angajament pentru o familie tehno-inteligentă, mi-a plăcut cum a pus Andy Crouch problema: pentru ca un adolescent să poată spună „nu” când este ispitit prin tehnologie, este vital nu atât să-l ții încă de mic bine protejat de orice influențe negative, ci să clădești de la început o relație bazată pe încredere, în care regulile familiei sunt clare și pe baza cărora va putea recunoaște când ceva nu e în regulă. Angajamentul la care ne referim este cel al transparenței – Soții își știu unul altuia parolele, având acces la toate gadgeturile copiilor.

O familie tehno-înțeleaptă va face următoarea înțelegere: fără secrete tehnologice și fără să ne ascundem unii de alții. Dacă familia ta are un computer comun plasează-l în așa fel încât ecranul să fie vizibil tuturor celor care intră în cameră. Până când copiii vor ajunge la vârsta adultă, părinții ar trebui să aibă acces nelimitat la aparatele copiilor. Sunt conștient că acest lucru nu-i oprește pe adolescenți să șteargă un mesaj de îndată ce l-au scris sau să se bazeze pe aplicații care șterg mesajele precedente, precum Snapchat sau cine știe ce alte subterfugii – dacă aleg să facă acest lucru. Însă când vor face asta, vor ști că încalcă practica familială de sinceritate față de ceilalți; vor face alegeri, chiar greșite, într-un cadru moral prestabilit, în loc să gafeze în timpul adolescenței fără nicio călăuzire sau îngrădire.

Penultimul angajament dintre cele zece enunțate de Andy Crouch poate părea surprinzător:

Învățăm să cântăm împreună, nu să lăsăm muzica altora dată la maximum să ne domine viața și închinarea.

Nu ne putem dezvolta înțelepciunea și curajul doar între cei patru pereți ai casei, arată Andy Crouch. Orice familie căreia îi pasă de înțelepciune și de curaj trebuie să facă parte dintr-o comunitate mai mare decât ea însăși – o comunitate are aprofundează înțelegerea frumuseții și a defectelor lumii, care ne cheamă la un caracter mai șlefuit decât am putea obține singuri.

Cântarea se prea poate să fie singura activitate umană care combină perfect inima, mintea, sufletul și puterea noastră, observă Andy Crouch.

Atunci când ne închinăm cântând, mintea noastră se implică în versuri și anume în ceea ce spun ele despre noi și despre Dumnezeu, inima noastră este mișcată și exprimă o gamă întreagă de emoții, puterea trupului nostru este necesară și – atunci când cântăm cu „suflet” – mergem până în profunzimea ființei noastre, pentru a scoate la iveală bucuria și frângerea vieții umane.

Însă de prea multe ori vocile și instrumentele amplificate ne ușurează aportul, micșorându-l; ne copleșește vocea, care ar putea fi atât de puternică, însă prin comparație sună atât de stinsă; ne învață subtil că noi, cei fără microfoane, suntem doar consumatori ai închinării, nu închinători activi.

Pentru o discuție mai amplă despre importanța cântării în viața noastră, vă îndemn să citiți și prezentarea cărții Să cântăm! Puterea transformatoare a cântării de Keith și Kristyn Getty, cunoscuții compozitori de imnuri creștine.

Ultimul angajament din cartea Familia tehno-inteligentă de Andy Crouch are de-a face cu prezența noastră la evenimentele din viața reală: Suntem prezenți în persoană la marile evenimente ale vieții. Învățăm să fim oameni doar atunci când suntem prezenți în momentele de mare vulnerabilitate. Sperăm să ne cunoaștem sfârșitul unul în brațele celuilalt.

Cartea Familia tehno-inteligentă de Andy Crouch este publicată în limba română de editura Newwordpress, căreia îi mulțumim pentru colaborare!

Vă îndemn să o citiți, dar mai ales să implementați în viața voastră limite și practici care să vă ajute să trăiți înțelept și cu curaj, iubindu-I pe Dumnezeu și pe semeni.

Descoperiți și restul angajamentelor pe care nu le-am mai pomenit aici ascultând prezentarea audio:

Mulțumim Editurii Neword Press pentru colaborare!