„Să cântăm! Puterea transformatoare a cântării” de Keith și Kristyn Getty

De obicei, îndemnul și motto-ul nostru este, evident, „să citim!”. Însă astăzi ne vom îndemna unii pe alții Să cântăm!, acesta fiind și titlul cărții lui Keith și Kristyn Getty – o carte despre un subiect mereu de actualitate și care stârnește deseori dezbateri în biserici.

Cartea Să cântăm! Puterea transformatoare a cântării s-a născut din pasiunea familiei Getty pentru cântarea în Biserică și a fost șlefuită de-a lungul nenumăratelor lor turnee prin toată lumea, unde au avut ocazia să cânte, să asculte, să discute și să învețe. Iar așternând această lucrare pe hârtie, au încercat să sintetizeze mesajul în cinci idei fundamentale.

– Mai întâi, să aflăm de ce cântăm, precum și să descoperim bucuria de nedescris și privilegiul care ni se face când cântăm.

– Apoi să ne gândim la felul în care cântatul ne atinge inimile și mințile și fiecare aspect al vieții.

– Să construim un climat favorabil cântării în familie.

– Să ne înzestrăm bisericile cu instrumentarul necesar pentru a aduce din toată inima laude lui Dumnezeu și pentru a ne încânta unii pe alții, ca o expresie a unității dintre noi.

– Și nu în ultimul rând, să vedem cântarea cu întreaga biserică drept un mijloc de mărturisire a Evangheliei înaintea lumii.

Pe mine personal, începutul anului 2020 m-a găsit citind această carte deosebită și, zic eu, necesară: Să cântăm! Puterea transformatoare a cântării. A devenit curând o carte cu multe sublinieri și însemnări, iar câteva dintre citatele care mi s-au părut cele mai importante cu privire la închinare sunt deja publicate pe blogul nostru, în cadrul secțiunii Un strop de viață – Să cântăm!. Poate deja vă gândiți că nu e un subiect care vă privește prea mult; poate veți spune „eu nu cânt în cor” sau „nu am ureche muzicală” sau „nu sunt pasionat de muzică”. Ei bine, cartea este menită să ne reamintească importanța închinării, în viața noastră, în biserică și în familie, și importanța cântării în comun, bucuria și privilegiul pe are îl avem de a ne apropia de Dumnezeu și prin această formă minunată și încântătoare, și anume muzica.

Este adevărat, cartea are și secțiuni dedicate celor care slujesc prin cântare – și pentru care recomand cartea ca lectură obligatorie – însă mesajul principal se adresează nouă, tuturor – fiecărui membru din Trupul lui Hristos, chemat să aducă laude Domnului, să vorbească cu frații săi prin psalmi și cântări de laudă și să mărturisească Evanghelia înaintea lumii și prin cântare. De aceea, vă încurajez încă de la început, nu ocoliți cartea, crezând că subiectul nu vă implică și pe voi.

Indiferent cum te gândești la cântat, adevărul este că suntem cu toții invitați în aceeași casă muzicală, scriu Keith și Krystin Getty. Pentru că Biserica a fost, este și întotdeauna ar trebui să fie și poate fi o Biserică ce cântă cu bucurie. Într-un fel, cântatul este parte din scopul pentru care existăm.

Apostolul Petru a scris bisericii locale că fiecare din ei este parte dintr-o „seminție aleasă, o preoție împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Și L-a câștigat ca să fie al Lui, ca să vestiți puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată” (1 Petru 2:9). Pavel a scris membrilor bisericii din Efes: Vorbiți între voi cu psalmi, cu cântări de laudă și cu cântări duhovnicești. De asemenea, le-a mai spus: cântați și aduceți din toată inima laudă Domnului. Mulțumiți totdeauna lui Dumnezeu Tatăl pentru toate lucrurile în Numele Domnului nostru Isus Hristos (Efeseni 5:19-20).

Chiar dacă probabil prost înțeleasă, un perpetuu măr al discordiei și deseori prea puțin practicată, cântarea în comun este una dintre cele mai mărețe și frumoase unelte care ne-au fost date ca să declarăm „puterile minunate” ale lui Dumnezeu, întărind Biserica Lui și împărtășind gloria Sa cu restul lumii. De aceea, Keith și Kristyn consideră că cea mai importantă întrebare pe care trebuie să și-o pună credincioșii, în general, nu doar membrii corurilor sau grupurilor de închinare, și nu doar pastorii sau prezbiterii, este cum a cântat biserica?

Cum a cântat biserica? Fiecare dintre noi este parte a răspunsului la această întrebare în dreptul bisericii noastre, indiferent dacă suntem pe scenă sau stăm în picioare lângă scaunul nostru din sală. Este o întrebare grea și sub anumite aspecte mai puțin confortabilă decât toate celelalte întrebări pe care oamenii le pun de regulă referitor la muzica în biserică. Totuși, Pavel nu ne spune să facem spectacol unul pentru altul, ci să ne cântăm unul altuia. Trebuie să ne întrebăm: „Cum a cântat biserica?”

Din moment ce Dumnezeu este creatorul care se bucură de frumos, este normal ca și noi, ca ființe create unic după chipul Său, să facem la fel. Am fost creați ca să ne bucurăm de frumusețe și creativitate. Cântecele au puterea să ne trezească o amintire sau să ne ducă într-un cu totul alt timp sau loc, scriu soții Getty.

Imaginația este un aspect al demnității pe care am primit-o ca ființe din partea lui Dumnezeu. Cântările ajung în coridoarele ascunse ale sufletului nostru cum nimic altceva nu ar putea. J. R. R. Tolkien a scris că „nu suntem doar creați, ci creați după chipul și asemănarea Creatorului.” Ne demonstrăm spiritul creativ inspirat de Dumnezeu atunci când facem muzică nu doar prin cântările ca atare, ci și prin toate modalitățile creative în care le aranjăm și le dăm glas împreună, arată soții Getty.

În urmă cu cinci sute de ani, în toamna anului 1517, un călugăr german pe nume Martin Luther a început ceea ce ulterior s-a numit „Reforma” Bisericii prin predicarea și cântarea Cuvântului. Este de înțeles să îl vezi pe Luther în primul rând ca pe un teolog sau predicator, dar el a fost de asemenea un atent și prolific compozitor de imnuri care a revigorat cântarea în ceea ce a ajuns să fie numită Biserica Protestantă. „Cum a cântat biserica” era o întrebare cheie pentru Luther.

Luther credea că o biserică cu adevărat biblică ar fi una în care fiecare credincios participă în mod activ la fiecare parte a serviciului, incluzând cântarea, celebrând incredibila veste bună împreună: Fie ca Dumnezeu să vorbească direct oamenilor Lui prin Scripturi și fie ca oamenii Lui să răspundă cu cântări de laudă cu mulțumire. Mulți dintre opozanții lui Luther s-au temut de imnurile sale mai mult decât de el. Cântarea a stat în miezul Reformei; într-adevăr, atât de mare a fost convingerea omului care în anumite privințe i-a fost predecesor lui Luther, boemianul Jan Huss, că a fost martirizat pentru propovăduirea „ereziei cântării în comun” (printre altele). Având aceste date istorice în minte, cu ajutorul cărții lui Keith și Kristyn Getty, Să cântăm!, vedem mai departe cum și unde trebuie să cântăm, de ce să cântăm, ce anume să cântăm, ce modele biblice avem, care să ne îndemne și să ne învețe să cântăm, și chiar ce să facem dacă nu știm sau nu putem să cântăm (sau cel puțin așa considerăm noi).

Pare o afirmație prea evidentă ca să merite rostită, dar în adunare nu este posibil ca fiecare dintre noi să facă parte din majoritate. Asta înseamnă că vei cânta cântări pe care nu le-ai fi ales, pentru că nu sunt preferatele tale, pe aranjamente sau cu un acompaniament pe care nu l-ai fi ales, pentru că nu îți place în mod deosebit. Trebuie să fii dispus să îți pui deoparte gusturile personale, pentru binele adunării. Atât timp cât avem sănătate și putință, fiecare dintre noi este chemat să cânte împreună cu poporul lui Dumnezeu și să ne iubim frații și surorile îndeajuns încât să ne slujim unii altora prin felul în care cântăm, subliniază soții Getty.

Motivația de a cânta ne vine dintr-o sursă mai presus de noi înșine – lucrurile care ne plac nouă, zona noastră de confort, gusturile și preferințele în materie de muzică, arată soții Getty. Intrinsec, suntem motivați de Cel care a murit și a înviat. Suntem motivați de dorința din inimă de a transmite adevărul Evangheliei celor care o cunosc și au nevoie să fie revigorați și înnoiți de ea, și să o transmitem celor care încă nu o cunosc, dar care ar putea fi atrași la Cristos văzând și auzind oameni care cred cu adevărat în ea și se vede acest lucru prin felul în care o cântă.

Pentru că închinarea nu are în primul rând legătură cu muzica, tehnici, cântări sau metodologii, ci cu inimile noastre. Are de-a face cu ce și pe cine iubim mai mult decât orice, afirmă și Bob Kaufin, în cartea sa Worship Matters, citată de Keith și Kristyn Getty în volumul Să cântăm! Puterea transformatoare a cântării.

Bisericile sunt chemate: „Întăriți-vă în Domnul și în puterea tăriei Lui” (Efeseni 6:10). Nu suntem dintre cei care se ghemuiesc într-un colț ca să-și lingă rănile eșecului. Suntem o cetate pe munte, stele care strălucesc într-o lume întunecoasă, un popor victorios și plin de bucurie, umplut de prezența puternică a Duhului Sfânt, slujind un Mântuitor care va domni în veci. Atunci când cântăm, dăm drumul unui strigăt de luptă al speranței pentru răniți, pentru cei obosiți, pentru cei pierduți. Cântă despre Isus. Cântă despre Domnul și Salvatorul și cel mai minunat Prieten. Cântă ca să te întărești. Cântă ca să întărești Biserica. Vino și cântă! ne îndeamnă soții Getty.

Imaginea și muzica unei congregații care Îl laudă împreună pe Dumnezeu este o mărturie radicală într-o cultură care Îl respinge pe Dumnezeu și care îmbrățișează individualismul. Cântările noastre sunt manifestul public al credinței noastre, ne atrag atenția Keith și Krystin Getty.

Cântările pe care le cântăm duminica asigură coloana sonoră a săptămânii, scriu ei în continuare. Cântatul ne întipărește în minți și inimi mesajele transmise de versuri. Dacă nu cântăm despre un adevăr anume, este foarte probabil că ne vom ruga mai puțin în legătura cu el și vom trăi gândindu-ne mai puțin la el. Cântările pline de Cristos ne pot ajuta să ne găsim motivația într-o zi în care am prefera mai degrabă să stăm în pat decât să ne ocupăm de o anumită sarcină, o întâlnire sau un proiect. Ne susțin atunci când nu mai avem curaj și avem nevoie să ne întărim credința. Ne ajută să ne amintim Scripturile. Ne ajută să smulgem din rădăcini buruienile îngrijorării și fricii care ni se încurcă printre picioare și ne pun piedici. Ne ajută atunci când nu știm cum să explicăm Evanghelia unui prieten, dar ne amintim un vers care ne dă cuvintele. Ne mângâie atunci când suntem loviți de ceva neașteptat și tragic.

Felul în care cântăm, ce cântăm, ce păstrăm și la ce renunțăm ne modelează credința pe care o transmitem următoarei generații și moștenirea muzicală pe care o va avea. Să avem grijă să nu ne facem vinovați de renunțarea la cântarea comună sau de neglijență față de cântările pe care le cântăm. Iată un avertisment care nu trebuie ignorat!

Într-o zi, vom cânta ultimul cântec din această viață, și realitățile vieții de după moarte vor deveni experiența noastră curentă. Lasă cântările despre eternitate din repertoriul bisericii tale să îți fie atât de familiare, încât să îți stea în inimă și pe buze în timp ce pășești în eternitate, ne încurajează Keith și Kristyn Getty.

După cum spuneam la început, cartea lor, Să cântăm! Puterea transformatoare a cântării, este scrisă pentru orice enoriaș care vine la biserică, și asta o recomandă pentru oricine. Mi-a plăcut tonul lor cald și abordarea foarte biblică, accentul pus pe folosirea Scripturii ca inspirație pentru cântări, și atenționarea cu privire la grija cu care trebuie să alegem ce cântăm acum, dar și ce cântări dăm mai departe generațiilor viitoare de credincioși. Există un capitol dedicat cântării în familie împreună cu copiii în care soții Getty oferă idei practice în acest sens, căruia eu i-am acordat o atenție sporită, dar iată în continuare multiplele moduri în care poate fi folosită scurta, dar valoroasa carte Să cântăm! Puterea transformatoare a cântării.

– Cartea poate fi folosită într-o campanie de câteva săptămâni la nivelul bisericii, pentru a mobiliza membrii bisericii în scopul de a fi o biserică implicată în cântare, culminând cu o seară organizată la nivelul bisericii sau al orașului în care să se cânte imnuri.

– Poate fi folosită și în cadrul unui club de carte sau al unui grup de orice fel din biserică, care se adună într-o seară specială în timpul săptămânii.

– Și nu în ultimul rând, printre lideri, coruri și grupuri muzicale. De altfel, la finalul cărții există și o secțiune specială orientată către pastori și echipe de conducere.

Mai multe pasaje din această carte puteți găsi în cadrul seriei Un strop de viață – Să cântăm!

Episodul în format audio poate fi ascultat aici: