Viața spirituală este un dar. Este darul Duhului Sfânt, care ne ridică în Împărăția dragostei lui Dumnezeu. Însă a spune că a fi ridicați în Împărăția dragostei lui Dumnezeu este un dar divin nu înseamnă că trebuie să așteptăm pasiv până ce darul ne este oferit. Isus ne spune să ne îndreptăm inima spre Împărăție. A ne îndrepta inima către ceva implică atât o aspirație serioasă, cât și o puternică determinare. Viața spirituală necesită efort. Forțele care le trag înapoi în lumea noastră anxioasă sunt departe de a fi ușor de înfrânt.
Isus a spus „Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze!” Aici atingem problema disciplinei în viața spirituală. O viață spirituală fără disciplină este imposibilă. Disciplina este cealaltă fațetă a uceniciei. Practica disciplinei spirituale ne face mai sensibili la glasul șoptit al lui Dumnezeu – nu doar să-L auzim mai bine, ci să și dorim să Îi răspundem.
De cele mai multe ori, suntem înconjurați de zgomot, atât exterior cât și interior, astfel încât este greu să auzim vocea lui Dumnezeu. Am devenit surzi, incapabili să știm când sau în ce direcție ne cheamă Dumnezeu. Viețile noastre au devenit absurde. În cuvântul „absurd” găsim latinescul „surdus”. O viață spirituală are nevoie de disciplină pentru că avem nevoie să învățăm să-L auzim pe Dumnezeu, care ne vorbește constant, dar pe care rar îl ascultăm.
Viața lui Isus a fost o viață de ascultare. Întotdeauna Îl asculta pe Tatăl, întotdeauna era atent la vocea Lui, la călăuzirea Lui. Iată adevărata rugăciune: să Îl ascultăm cu atenție pe Dumnezeu, să stăm ascultători în prezența Lui.
Disciplina spirituală este, așadar, efortul concentrat de a crea spațiu, atât în interiorul, cât și în exteriorul vieților noastre, pentru ca această ascultare să poată fi practicată. Prin disciplina spirituală, noi nu lăsăm lumea să ne umple atât de mult viața, încât să nu mai avem niciun spațiu pentru a-L asculta pe Dumnezeu. Disciplina spirituală ne eliberează de o viață absurdă, ne face liberi pentru a ne ruga, sau mai bine spus, pentru a-I permite Duhului lui Dumnezeu să Se roage în noi.
Rugăciune:
Dumnezeule cel Atotputernic,
ajută-ne să auzim chemarea harului Tău
și pregătește-ne mult mai înflăcărat
pentru a celebra misterul Paștelui,
pe măsură ce sărbătoarea răscumpărării noastre se apropie tot mai mult.
Meditații pentru perioada Postului Paștelui, din cartea lui Henri Nouwen, „Show Me the Way: Daily Lenten Readings”.
CARTEA E O VIAȚĂ 