Dumnezeu devine om, pe deplin om. În timp ce noi aspirăm să ieșim din natura noastră umană, să lăsăm natura noastră umană în spate, Dumnezeu devine om, și trebuie să recunoaștem că Dumnezeu dorește ca și noi dă devenim oameni – pe deplin oameni. În vreme ce noi distingem între evlavios și lipsit de evlavie, bun și rău, între nobil și om de rând, Dumnezeu Îi iubește pe oameni fără deosebire. Dumnezeu ia partea ființelor umane reale și a lumii reale împotriva acuzatorilor.

Însă nu este suficient să spunem că Dumnezeu are grijă de oameni. Acest fapt se sprijină pe ceva infinit mai profund și mai de nepătruns, și anume pe nașterea lui Isus Hristos, Dumnezeul care S-a coborât în trup de om. Dumnezeu Și-a ridicat dragostea pentru ființa umană mai presus de orice reproșuri, acuzații neadevărate, îndoieli și incertitudine, intrând în viața oamenilor ca om, și purtând în trupul Său de om natura, esența, vinovăția și suferința oamenilor. Din dragoste pentru oameni, Dumnezeu devine om. El nu caută o ființă umană perfectă cu care să Se unească. El ia asupra Lui natura umană așa cum este ea.

La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut n-a fost făcut fără El. În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor. Lumina luminează în întuneric, şi întunericul n-a biruit-o. Ioan 1:1-5