Dumnezeu este în iesle #13


Niciun preot, niciun teolog nu a stat în fața ieslei din Betleem. Și totuși întreaga teologie creștină își are originea în minunea tuturor minunilor: faptul că Dumnezeu a devenit om. Teologia sfântă izvorăște din genunchii plecați în fața misterului Copilului divin din staul. Fără noaptea sfântă, nu există teologie: “Dumnezeu e revelat în trup”, în Dumnezeul-om Isus Hristos – acesta este singurul mister pentru care a apărut teologia, ca să-l apere și să-l îngrijească. Cât de mult eșuăm noi, în înțelegerea noastră, când ne gândim că scopul teologiei e să rezolve misterul lui Dumnezeu, să îl tragă în jos până la înțelepciunea obișnuită și aplatizată a experienței și rațiunii umane! Sigurul său rol e să păstreze minunea ca minune, să înțeleagă, să apere și să slăvească misterul lui Dumnezeu întocmai ca mister. Asta și nimic altceva – asta e ceea ce a vrut să spună biserica timpurie atunci când, cu un zel de neclintit, a abordat misterul trinității și persoana lui Isus Hristos…

Dacă perioada Crăciunului nu poate trezi în noi ceva precum iubirea pentru teologia sfântă, astfel încât noi – captivați și împinși de minunea ieslei Fiului lui Dumnezeu – să trebuiască să reflectăm cu evlavie asupra misterelor lui Dumnezeu, atunci înseamnă că strălucirea misterelor divine s-a stins în inima noastră și a pierit.

Uimirea e singura rampă de lansare pentru explorarea acestei plinătăți, a vieții umane. O dată pe an, la fiecare Crăciun, pentru câteva zile cel puțin, noi și milioane de semeni de-ai noștri lăsăm deoparte preocupările noastre care au redus viața la biologie sau economie sau psihologie și ne adunăm împreună într-o comunitate a uimirii. Uimirea ne ține cu ochii deschiși, în plină așteptare, plini de o viață care trece dincolo de ce putem noi evalua, care întrece mereu calculele noastre, care trece dincolo de orice putem realiza noi.

După ce au plecat îngerii de la ei, ca să se întoarcă în cer, păstorii au zis unii către alţii: „Haidem să mergem până la Betleem şi să vedem ce ni s-a spus şi ce ne-a făcut cunoscut Domnul.” S-au dus în grabă şi au găsit pe Maria, pe Iosif şi Pruncul culcat în iesle. După ce L-au văzut, au istorisit ce li se spusese despre Prunc. Toţi cei ce i-au auzit s-au mirat de cele ce le spuneau păstorii. Maria păstra toate cuvintele acelea şi se gândea la ele în inima ei. Şi păstorii s-au întors, slăvind şi lăudând pe Dumnezeu pentru toate cele ce auziseră şi văzuseră şi care erau întocmai cum li se spusese. Luca 2:15-20

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s