Un strop de viaţă #412


Pe nicovala lui Dumnezeu. Poate ai fost acolo. Topit. Lipsit de formă. Distrus. Pus pe nicovală… pentru a căpăta o nouă formă? (Prea multe zone colţuroase.) Pentru disciplinare? („Un tată bun disciplinează.“) Pentru a fi testat? (Dar de ce aşa de greu?)

Ştiu. Am fost şi eu acolo. E dur. Este o mocirlă spirituală, o foamete. Focul se stinge. Deşi s-ar putea să mai ardă puţin, în curând dispare. Alunecăm în jos. În jos în valea ceţoasă a îndoielii, în depresiunea plină de negură a deznădejdii. Motivaţia păleşte. Dorinţa este undeva departe. Responsabilităţile sunt deprimante.

Pasiunea? Iese pe uşă.

Entuziasmul? Glumeşti, nu?

Momentul de pe nicovală.

Poate fi provocat de moartea cuiva, de o despărţire, de un faliment, de lipsa rugăciunii. Întrerupătorul luminii se stinge şi încăperea se întunecă. „Toate cuvintele pline de grijă, de ajutor şi speranţă au fost spuse foarte frumos. Dar pe mine încă mă doare, mă tot gândesc…“

Pe nicovală. Puşi faţă în faţă cu Dumnezeu prin realizarea faptului că nu avem altundeva unde să mergem. Isus, în grădină. Petru, cu faţă brăzdată de lacrimi. David, după Batşeba. Ilie şi „vocea ca un susur blând“. Pavel, orb în Damasc.

Zbang, zbang, zbang.

Sper că nu te afli pe nicovală. (În afara cazului în care ai nevoie să te afli acolo şi atunci sper că te afli acolo.) Momentele pe nicovală nu sunt de evitat, ele trebuie experimentate. Deşi tunelul este întunecos, ajunge de cealaltă parte a muntelui. Momentele de pe nicovală ne reamintesc cine suntem noi şi cine este Dumnezeu. Nu ar trebui să încercăm să scăpăm de ele. Să scăpăm de ele ar putea însemna să-L ratăm pe Dumnezeu.

Dumnezeu vede vieţile noastre de la început până la sfârşit. S-ar putea să ne conducă printr-o furtună la vârsta de 30 de ani ca să putem suporta un uragan la vârsta de 60 de ani. Un instrument este folositor doar dacă are forma potrivită. Un topor tocit sau o şurubelniţă îndoită au nevoie de îndreptare, şi la fel şi noi. Un fierar bun îşi păstrează uneltele în formă. Şi Dumnezeu la fel.

Dacă Dumnezeu te va pune pe nicovala Sa, fii mulţumitor. Înseamnă că El crede că încă mai meriţi să fii remodelat.

Max Lucado, On the Anvil

Avatarul lui Necunoscut

Autor: Irina Trancă

Sunt absolventă a Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine şi a unui Master în Teoria şi Practica Editării, ambele la Universitatea din București, am fost voluntar la RVE Bucureşti din 2006 și am fost redactor angajat între anii 2016-2020. Printre autorii mei creştini preferaţi se numără Michael Card, Max Lucado, C.S. Lewis, Philip Yancey și Ruth Chou Simons; mă pasionează literatura pentru copii, romanele istorice, cărțile despre cărți și legătura dintre artă și credință, Japonia și modul în care frumusețea ne apropie de Dumnezeu. Sunt căsătorită și, din 2015, sunt și mama unui băiat, Mihai, pe care doresc să îl cresc cititor. Dacă vreți să fiți la curent cu ce citesc, mă găsiți pe Goodreads.

Scrie un comentariu