refugiul_corrie_ten_boomAstăzi vă propun o carte recomandată în lista O carte pe lună în 2016 pentru a vă convinge deplin să o citiţi. Este vorba despre cartea Refugiul scrisă de Corrie ten Boom, împreună cu John şi Elisabeth Sherrill. Cartea este scrisă din perspectiva lui Corrie, cea care a supravieţuit mult timp după ce toţi ceilalţi membrii ai familiei au murit, şi ea începe prin a descrie ziua în care se împlineau 100 de ani de la înfiinţarea ceasornicăriei ten Boom, de către bunicul lui Corrie. Era anul 1937, iar Corrie avea deja 45 de ani.

Familia ten Boom locuieşte în Haarlem, un orăşel aproape de Amsterdam, Olanda, şi deţine o ceasornicărie. Casa lor, numită Beje, se află în acelaşi imobil şi este plină: aici locuiesc părinţii: Cornelia şi Casper, care este ceasornicar, trei mătuşi: surorile Corneliei, tanti Anna, Bep şi Jans şi cei patru copii ai familiei: Betsie, Nollie, Willem şi Corrie. Obişnuiţi astfel să trăiască mulţi sub acelaşi acoperiş, familia ten Boom îşi va deschide casa nu numai pentru membrii familiei, ci, peste ani, orfanilor, iar mai târziu, evreilor şi altor refugiaţi în căutare de adăpost.

E ciudat cum, din acest magazin de ceasuri cu care n-am făcut niciodată avere, tata a hrănit, a îmbrăcat şi a îngrijit alţi unsprezece copii, după ce noi, cei patru copii ai lui, am crescut, îşi aminteşte Corrie ten Boom.

Gospodăria şi ceasornicăria ten Boom au şi ele un ritm de ceasornic, fiind pline de ritualuri fixe de la care nu se abate nimeni, care îi ajută pe membrii familiei, dar şi pe angajaţi, să facă faţă provocărilor vieţii. Unul dintre acestea era citirea Bibliei în fiecare dimineaţă.

Tata s-a ridicat şi a luat Biblia mare cu balamale din alamă de pe raft. Citirea Scripturii la 8:30 în fiecare dimineaţă în prezenţa tuturor celor din casă era un punct fix în jurul căruia se învârtea viaţa la Beje.

Corrie povesteşte apoi despre copilăria şi adolescenţa sa în această casă plină de lume, despre surorile şi fratele său, despre unica sa dragoste, descriind atmosfera din această familie iubitoare în care Cuvântul lui Dumnezeu avea un loc de cinste, iar puterea lui era vizibilă în faptele bune şi în generozitatea demonstrate de toţi membrii ei. De aceea şi pasajul biblic care străbate ca un fir roşu cartea, dar şi viaţa acestei familii este următorul: Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele şi o lumină pe cărarea mea. Tu eşti adăpostul şi scutul meu; eu nădăjduiesc în făgăduinţa Ta.

Începând să lucreze în magazinul de ceasuri al tatălui, Corrie descoperă că vrea să înveţe să repare ceasuri. Astfel, în 1922 ea devine prima femeie din Olanda licenţiată în ceasornicărie. Ea şi cu tatăl ei lucrau în magazin şi atelier, împreună cu o vânzătoare şi vreun alt ajutor, iar Betsie se ocupa de gospodărie.

…toţi veneau la tata cu problemele lor, îşi aminteşte Corrie. Fără să fie stânjenit, în faţa clienţilor din camera din faţă şi a angajaţilor, tata îşi lăsa capul în jos şi se ruga pentru răspuns. Se ruga şi pentru lucrul lui. Nu erau prea multe probleme pe care nu le-a rezolvat. Dar ocazional, era câte o problemă care îl dădea peste cap chiar şi pe el. Îl auzeam spunând: „Doamne, Tu roteşti mecanismul galaxiilor. Tu ştii ce face ca planetele să se rotească şi Tu ştii să faci ca ceasul acesta să meargă.

În 1939 începe să se audă în Olanda despre ideologia Germaniei naziste, chiar şi în casa Beje printr-un angajat german, Otto, care va fi concediat mai târziu din cauza comportamentului său faţă de un alt angajat evreu în vârstă, Christoffels. Războiul bătea la uşă.

La 10 mai 1940 Germania invadează Olanda. În acea noapte Corrie are un vis prevestitor, în care ea, Betsie, tatăl ei, Willem şi alţii erau duşi într-o căruţă undeva, trecând prin Piaţa oraşului. După ce i l-a povestit lui Bestie, aceasta i-a spus: Dacă Dumnezeu ne arată dinainte vremurile rele, este îndeajuns pentru mine că El ştie de ele. Ştii, de aceea uneori El ne arată lucrurile, pentru a ne spune că şi acestea sunt în mâinile Sale.

În cele din urmă, Olanda a fost ocupată de germani şi au început să fie impuse diverse restricţii. Magazinul a mers bine în primul an, pentru că soldaţii aveau salarii bune şi îşi permiteau să cumpere cele mai scumpe ceasuri. S-au eliberat cartele pentru raţie; li s-a ordonat să predea toate aparatele radio. Au decis să predea unul portabil şi să-l ascundă pe cel mare sub casa scării, pentru că era singura lor sursă de ştiri reale. Încetul cu încetul, nazismul şi antisemitismul i-au prins pe mulţi dintre olandezi care s-au alăturat Convenţiei Naţionale Socialiste, iar atacurile împotriva evreilor au devenit din ce în ce mai dure.

În 1941, cu ajutorul lui Willem, care conducea şi un sanatoriu şi avea multe relaţii pe la ţară, familia ten Boom reuşeşte să salveze o primă familie de evrei. În 1942, gândindu-se la riscul extraordinar în care trăiau evreii din oraş şi nu numai, în inima lui Corrie se naşte o rugăciune: Doamne Isuse, mă dăruiesc pe mine acestui popor. În orice fel. În orice loc. În orice vreme.

De atunci, încep să apară în pragul uşii de la Beje tot felul de evrei căutând adăpost. Acest lucru se dovedeşte din ce în ce mai dificil, mai ales din cauza lipsei de cartele pentru raţii pentru evrei. Aşadar, Corrie îşi dă seama că va fi nevoie să facă rost de ele pe ascuns. Va găsi un om pe care-l cunoştea şi care lucra la Oficiul de Alimentaţie care îi va procura sute de cartele de-a lungul următorilor ani. Astfel, primele familii care veniseră să caute adăpost au reuşit să ajungă în locuri sigure.

Îndrumată de Kik, nepotul ei, Corrie ajunge la o întâlnire a liderilor naţionali, unde Pickwick, un client fidel şi prieten al familiei ten Boom, o pune în legătură cu oameni care se ocupau cu întocmirea de acte false, semnături şi altele, şi îi trimite pe cineva care să îi ajute să construiască o cameră secretă în care musafirii evrei să se poată ascunde în caz de control. Camera a fost construită în dormitorul lui Corrie şi a fost făcută atât de bine încât nu ţi-ai fi dat seama că unul dintre pereţi era fals.

În iunie 1943 soseşte şi primul dintre refugiaţii permanenţi ai casei, Meyer Mossel, poreclit Eusie, după care vor urma, Jop, ucenicul lor, Henk, un avocat, Leendert, profesor, care a instalat sistemul electric de alarmă, Meta Monsanto, Thea Dacosta şi Mary Itallie, care, la 70 de ani, suferea de astm. Şi aşa s-a format familia noastră. Alţii au stat o zi sau o săptămână, dar aceştia şapte au rămas nucleul căminului nostru fericit.

Dacă a fost fericit, în asemenea vremuri şi în asemenea împrejurări, se datora în mare măsură lui Betsie. Deoarece viaţa fizică a oaspeţilor noştri era atât de restrictivă, serile deveneau uşa spre lumea largă datorită lui Betsie. Uneori aveam concerte cu Leendart la vioară şi Thea, o muziciană desăvârşită, la pian. Sau, dacă Betsie anunţa „o seară de Vondel“ (Shakespeare-ul olandez), fiecare citea câte o parte. Într-o seară a vorbit cu Eusie să dea lecţii de ebraică şi în altă seară cu Meta, pentru lecţii de italiană.

Dacă serile erau plăcute, în timpul zilei era multă tensiune, îşi aminteşte Corrie. Eram prea mulţi; grupul era prea mare şi pânza se întindea prea mult. Trecuse deja un an şi jumătate de când începusem să ducem o viaţă dublă. Aparent eram încă ceasornicarul bătrân care trăia cu cele două fiice ale sale, fete bătrâne, deasupra micului lor magazin. De fapt, Beje era centrul unei verigi din lanţul organizaţiei ce funcţiona în ilegalitate şi care se întindea până în colţurile cele mai îndepărtate ale Olandei. Zilnic veneau aici muncitori şi apeluri. Mai devreme sau mai târziu aveam să facem o mişcare greşită.

La 28 februarie 1944, Beje a fost controlată şi Corrie, Betsie, Casper, Toos, Nollie, Willem şi Peter au fost arestaţi. Împreună cu ei, au mai fost arestaţi în acea zi 35 de persoane, printre care şi Pickwick. Din fericire, evreii refugiaţi au reuşit să se ascundă la timp şi camera secretă nu a fost găsită. Casa Beje a fost însă pusă sub observaţie.

După câteva interogatorii, prizonierii au fost duşi la Haga, la închisoarea federală Scheveningen. Aici Corrie va avea parte de tot felul de îngăduinţe miraculoase din partea intendentelor, asistentelor medicale sau chiar a superiorilor închisorii, reuşind la un moment dat chiar să capete nişte broşuri cu cele patru Evanghelii. De aici, numai Corrie şi Betsie vor pleca împreună şi vor ajunge în mai multe închisori sau lagăre din Olanda şi Germania.

Pe toată durata detenţiei, Corrie se va minuna de credinţa lui Betsie care o îndemna să-i mulţumească lui Dumnezeu pentru toate lucrurile, chiar şi pentru puricii din barăci. Aşa cum se va dovedi mai târziu, aveau de ce să-I mulţumească pentru purici pentru că aceştia îi ţineau la distanţă pe gardieni şi astfel au putut să-ţi ţină întâlnirile biblice nestingherite pe toată durata şederii acolo.

Tot Betsie va avea două viziuni ale unor locuri în care să poată fi primiţi oameni care au suferit în timpul războiului şi ea îi va lăsa cu limbă de moarte lui Corrie următorul mesaj: …trebuie să spui oamenilor ce am învăţat aici. Trebuie să le spunem că oricât de adâncă ar fi o groapă, El poate ajunge dincolo de ea. Ne vor asculta, Corrie, pentru că noi am trecut pe aici.

Vă las pe voi să descoperiţi ce s-a întâmplat în timpul detenţiei lor şi cum s-au împlinit viziunile lui Betsie. Viaţa bate filmul, după cum descoperim de multe ori, iar viaţa familiei ten Boom confirmă cu putere acest lucru. Cartea Refugiul m-a captivat şi m-a făcut s-o citesc în câteva ore dintr-o zi, nu doar pentru că este foarte bine scrisă, dar şi pentru că eroii ei sunt nişte oameni reali, cu nişte caractere deosebite. Toţi membrii familiei ten Boom demonstrează în multe situaţii un caracter creştin exemplar, în multele sale manifestări. Fiecare cu abilităţile sale şi, mai presus de toate, cu dragoste, face ceea ce poate pentru a-i ajuta pe cei din jur. Nu vreau să vă stric bucuria lecturii, aşa că sper că v-am convins deja că merită să citiţi cartea Refugiul de Corrie ten Boom.

PS: Puteţi asculta aici episodul complet.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s