Acum câteva săptămâni stăteam la mine în sufragerie într-o zi însorită uitându-mă pe geam la frunzele în schimbare – absorbind toată frumuseţea toamnei. Am început să mă gândesc la toamnă şi la semnificaţia schimbării culorii frunzelor. Acest lucru înseamnă că ele încep să moară. „Numai Dumnezeu poate să creeze ceva care moare astfel încât să fie atât de frumos“, m-am gândit eu. Primăvara, frunza începe să înmugurească plină de entuziasmul unei noi vieţi; creşte şi se maturizează până ajunge o frunză completă. Apoi, pe măsură ce vara se apropie de sfârşit, aceasta se transformă într-un galben, roşu sau portocaliu strălucitor, sfârşind într-o splendoare magnifică înainte de a cădea în final pe pământ, unde devine una dintre substanţele nutritive de care are nevoie pomul pentru a produce mai multe frunze sănătoase şi frumoase anul următor.
Se pot trage multe paralele de aici cu viaţa unui creştin. Trăim aşa de puţin pe pământ, dar avem o chemare şi un scop specifice: să etalăm viaţa lui Hristos pe pământ. Deşi s-ar putea să avem parte de puţină recunoaştere în timpul vieţii noastre, când ne vom încheia misiunea pe pământ, vom pleca în splendoare şi în speranţa a ceea ce va urma. Întotdeauna este trist când un credincios moare, dar întotdeauna această tristeţe este însoţită de bucurie datorită semnelor vieţii lui Hristos în el. Aceasta stârneşte în noi o mai mare dragoste şi dedicare faţă de Isus – pentru ca atunci când va fi timpul ca noi să intrăm în prezenţa Regelui nostru, să lăsăm în urmă o moştenire la fel de frumoasă.
Heather Cofer, „Life of a Leaf“
CARTEA E O VIAȚĂ 