Un strop de viață #280


Folosind rugăciunea în locul altor mijloace directe, Dumnezeu alege încă o dată să acţioneze în lume într-un fel care ne lasă cea mai mare libertate de mişcare. Dumnezeu aşteaptă să fie rugat, făcând, într-un mod de neînţeles, ca activitatea Lui pe pământ să fie împletită cu a noastră.

Nu cumva această alegere face ca Împărăţia sau „voia lui Dumnezeu“ să înainteze mai încet pe pământ? Ba da, în acelaşi fel în care părinţii încetinesc pasul când copilul încă mic învaţă să umble. Scopul lor e să pregătească pe altcineva pentru ziua de mâine, nu pe ei înşişi.

Philip Yancey, Rugăciunea. Are ea puterea de a schimba ceva?

Un strop de viață #276


Într-un proces de continuă învăţare, văd rugăciunea din partea în care mă aflu eu ca o modalitate de a intra în ritmul eternităţii şi de a mă alinia la „vederea de sus“ a lui Dumnezeu, o modalitate de a-mi armoniza dorinţele cu ale lui Dumnezeu şi apoi de a contribui la împlinirea, aici pe pământ, a acelora pe care le are Dumnezeu din veşnicie.

Philip Yancey, Rugăciunea. Are ea puterea de a schimba ceva?

Un strop de viață #264


Unii oameni îşi fac griji că rugăciunea poate duce la pasivitate, că ne vom retrage în rugăciune ca să înlocuim astfel acţiunea. Însă pentru Isus n-a existat nicio contradicţie între cele două: El a petrecut ceasuri îndelungate în rugăciune şi apoi ceasuri lungi în împlinirea nevoilor oamenilor Biserica descrisă în cartea Faptele Apostolilor a făcut la fel, demonstrând un parteneriat adevărat. Apostolii s-au rugat pentru călăuzire în ajutorarea văduvelor, apoi au numit diaconi pentru ca liderii să poate fi degrevaţi de povara împărţirii ajutoarelor către văduve.

Philip Yancey, Rugăciunea. Are ea puterea de a schimba ceva?