Un strop de viață #773


Regretele sunt inevitabile într-o lume a imperfecțiunii, greșelilor și pierderii. Există o cale de a răscumpăra toate acestea? E posibil ca o viață ratată din cauza pierderii să mai fie îndreptată, cu tot caracterul ireversibil al pierderii propriu-zise? E cu putință ca oamenii măcinați de regrete să se elibereze și să fie transformați? Eu cred că există cale de răscumpărare pentru acești oameni, dar ei nu pot șterge pierderea care a dat naștere regretelor. Oamenii pot fi schimbați de pierderile imposibil de schimbat pe care le-au trăit. Așadar, pentru ca răscumpărarea să poată avea loc, ei nu trebuie să rămână blocați la pierderea propriu zisă, ci să primească cu toată ființa lor efectele pozitive pe care aceasta le poate avea în viața lor. Ei trebuie să depășească într-un fel ceea ce este în urmă, îndreptându-se spre ceea ce se află înaintea lor, canalizându-și energiile spre schimbările pe care le pot face în prezent. Cu alte cuvinte, ei trebuie să urmărească transformarea personală care vine doar prin har.

Jerry Sittser, Har ascuns. Maturizarea sufletului care trece prin experienta pierderii

Un strop de viață #444


În mod surprinzător, arborele genealogic al lui Hristos nu conține doar o singură femeie, ci patru. Patru femei zdrobite – femei care s-au simțit neacceptate, femei care s-au săturat ca alții să profite de ele, să fie ignorate, neiubite și neapreciate; femei care nu și-au găsit locul nicăieri, care nu au știut cum să își continue alergarea, ce să creadă, încotro să meargă – femei care s-au gândit să renunțe. Dar Isus îi recunoaște ca fiind ai Săi tocmai pe aceia care pribegesc prin viață, care sunt răniți, debusolați și frânți. El te altoiește în linia Sa genealogică, în istoria și inima Sa, și îți dă Numele Său, descendența Sa, neprihănirea Sa. El este Cel care îți dă harul Său din plin.

Ann Voskamp, „Cel mai mare dar