Dintre părinții trezvitori ai Bisericii, mulți vorbesc despre frica morții și despre iad. Spun: „Să ai necontenit pomenirea morții.” (…) Toate au însemnătatea, timpul și locul lor. Înțelesul fricii este bun pentru primele trepte. Este bun pentru începători, pentru cei în care trăiește omul vechi. Dar aceasta este o altă măsură, o treaptă joasă a legăturii cu cele dumnezeiești. Mergem ca la schimb, spre a câștiga raiul sau a scăpa de iad.
Atunci când omul înaintează și intră în iubirea lui Dumnezeu, la ce-i mai trebuiește frica? Tot ceea ce face, face din iubire, iar aceasta are o valoare cu mult mai mare.
Pe măsură ce înaintăm, ne dă și Evanghelia să înțelegem că Hristos este bucuria, adevărul, că Hristos este Raiul. Precum spune Evanghelistul Ioan: „În dragoste nu este frică, ci dragostea desăvârşită izgoneşte frica, pentru că frica are cu ea pedeapsa; şi cine se teme n-a ajuns desăvârşit în dragoste.”
Sf. Porfirie Kavsokalivitul – Ne vorbește părintele Porfirie

