Un Dumnezeu neconstrâns de regulile noastre de timp are capacitatea de a investi în fiecare fiinţă de pe pământ. Dumnezeu are, literalmente, tot timpul din lume pentru fiecare dintre noi. Distanţa dintre Dumnezeu şi omenire – o distanţă pe care nimeni nu e în stare să o înţeleagă – este, culmea ironiei, tocmai ceea ce face posibilă intimitatea.
Philip Yancey, Rugăciunea – Are ea puterea de a schimba ceva?
În rugăciune, mă apropii de Atotputernicul, de Acela care mă face să mă simt mic, mic de tot. Ce altceva aş putea face decât să tac în prezenţa unuia ca El? Mai mult, cum aş putea crede că vorbele mele, oricare-ar fi ele, contează câtuşi de puţin pentru Dumnezeu? Dacă mă dau un pas înapoi şi privesc la imaginea de ansamblu, mă întreb chiar de ce un astfel de Dumnezeu măreţ, de neînţeles, şi-ar bate capul cu un experiment atât de neînsemnat cum e planeta Pământ.
Philip Yancey, Rugăciunea – Are ea puterea de a schimba ceva?
„Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin.“ spune Pavel. Nicio fiinţă umană, oricât de înţeleaptă sau spirituală, nu poate desluşi sensul căilor lui Dumnezeu, nu poate explica de ce se întâmplă un miracol, iar altul nu, de ce aici, după toate aparenţele intervine, iar dincolo nu. Asemenea apostolului Pavel, nu ne rămâne decât să aşteptăm şi să avem încredere.
Philip Yancey, Rugăciunea- Are ea puterea de a schimba ceva?
Rugăciunea neascultată mă aduce faţă în faţă cu misterul care l-a redus la tăcere şi pe Pavel (1 Corinteni 13:12): diferenţa profundă dintre perspectiva mea şi cea a lui Dumnezeu. „Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, şi căile voastre nu sunt căile Mele“, zice Domnul. „Ci cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât sunt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gândurile Mele faţă de gândurile voastre.“
Philip Yancey, Rugăciunea – Are ea puterea de a schimba ceva?
Isus i-a avertizat pe ucenicii Lui să nu se roage ca făţarnicii, cărora le place să se dea în spectacol în faţa mulţimii; dimpotrivă, i-a sfătuit să se închidă în odăiţa lor şi să se roage Tatălui, singurul care vede tot ce se petrece în ascuns. Deşi nu am nevoie de o odăiţă în sensul propriu al cuvântului, trebuie, într-un fel, să mă asigur că rugăciunile mele izvorăsc din inimă şi nu constituie un simplu spectacol. Acest lucru are loc cel mai bine într-o cameră închisă, dar poate la fel de bine să se petreacă într-o biserică plină de lume, sau stând la căpătâiul unui părinte în vârstă dintr-un azil, sau întins în pat alături de partenerul de viaţă.
Philip Yancey, Rugăciunea – Are ea puterea de a schimba ceva?
CARTEA E O VIAȚĂ 