Perpectiva eternă separă ceea ce este trecător de ceea ce este veșnic. Ceea ce este trecător – cum ar fi nedreptatea și durerea – nu vor rămâne. Dar ceea ce este etern – cum ar fi greutatea eternă a gloriei, născută din acea durere și din dorința noastră de a ierta – va rămâne veșnic. Toate celelalte, paralizia, durerea de inimă, dezamăgirea profundă, nedreptățile strigătoare la cer, toate celelalte, indiferent cât de reale ni se par nouă aici pe pământ, sunt considerate ca neimportante. Greutățile pământești nici nu merită să fie băgate în seamă.
Asta nu înseamnă că suferințele sunt ușoare în ele însele. Nu, paralizia, durerea și nedreptatea pământească devin ușoare numai în comparație cu greutatea cu mult mai mare de pe celălalt taler al cântarului.
Într-o zi, cântarul dreptății nu doar că se va echilibra, ci se va înclina mult – aproape dincolo de înțelegere – spre binele nostru și spre gloria lui Dumnezeu. Asta va însemna o nouă apreciere a dreptății Sale – nu corectitudine, ci dreptate. Va însemna distrugerea finală a morții, a bolii și a oamenilor răi. Va însemna reabilitarea sfântului Nume al lui Dumnezeu și restaurarea tuturor lucrurilor sub domnia lui Hristos.
Joni Eareckson Tada, Oameni obișnuiți. Credință extraordinară
CARTEA E O VIAȚĂ 