Sunt deosebit de entuziasmată de cartea pe care v-o aduc în atenție astăzi, pentru că tratează o temă care mă interesează și mă frământă în mod personal de ceva timp, și anume raportul creștinului față de cultură.
Vom descoperi că, mai mult decât a afla care ar trebui să fie raportarea noastră „corectă” față de cultură în calitate de creștini, de fapt avem o chemare mai înaltă. Aceea de a fi noi înșine făuritori de cultură.
Continuă lectura „„Făuritori de cultură” de Andy Crouch”Din punct de vedere teologic, toți trăim în cenușa unei explozii, în propria noastră pustietate. Dar purtăm în ADN-ul nostru praful Edenului. Acum, când ne confruntăm cu o lume a uraganelor și a cutremurelor, a devastării atomice și a găurilor lăsate de gloanțe în școlile publice, trebuie să înțelegem că abilitățile noastre de a ne imagina poartă cu sine responsabilitatea de a vindeca, la fel de mult cum poartă cu sine responsabilitatea de a descrie angoasa. În loc să ne folosim de imaginația artistică pentru scopuri distructive, exploatatoare, trebuie să semănăm semințele reînnoirii și ale speranței, așa cum a făcut Van Gogh în desenele sale.
Continuă lectura „Refracții #10 – Purtăm praful din Eden”
CARTEA E O VIAȚĂ 