Rugăciunea nu are temei în adevăr când Dumnezeu aude ceea ce e rugat să împlinească, ci când cel care se roagă nu încetează a se ruga până ce ajunge să fie el însuşi cel care aude ce vrea Dumnezeu. Omul vremelniciei face risipă de vorbe şi în consecinţă devine exigent când se roagă; dar acela care se roagă cu adevărat se mărgineşte să asculte.
Søren Kierkegaard, citat în Jurnalul fericirii de N. Steinhardt.
CARTEA E O VIAȚĂ 